Emisiunile trece, perlele rămâne (71)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Ediţie specială: Şiraguri furate din gura stimabililor

• „Copiii sunt lipsiţi de mâncare, hrană şi îmbrăcăminte.” (Gheorghe Zamfir, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Purtat de valul protestelor populare, marele nostru naist a uitat să completeze pleonasmul şi să ne spună dacă pruncilor români, în afară de mâncare şi hrană, le lipsesc „alimentele, merindele şi de-ale gurii”? Desigur, noi am fi vrut să ştim cum stau copiii nu numai cu îmbrăcămintea, ci şi cu „vestimentaţia, hainele şi ţoalele”?

• „Fraţilor, cereţi-i opoziţiei să ia o poziţie faţă de această situaţie. Mă repet încă o dată.” (Ion Ţiriac, Realitatea FM, 19 ianuarie 2012)

După ce se joacă puţin cu urechile noastre sensibile, făcând involuntar un joc al sonorităţilor, fostul mare tenisman, devenit şi mai mare miliardar, strică impresia cu un pleonasm comun. Set şi meci!

• „Astăzi, USL-ul organizează un miting politic. E dreptul lor să o facă.” (Sever Voinescu, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Dacă dezacordul ar fi ieşit din gura altui lider democrat-liberal, mai cioban şi mai ortoman, nu ne-ar fi mirat atâta, dar accidentul este opera unui cetăţean care, cică, tocmai datorită fineţii intelectuale, a fost pus purtător de vorbe al partidului. Să o luăm metodic: cuvântul „uniune”, deşi presupune, desigur, aici, mai multe partide, rămâne la singular, ceea face inoportună folosirea termenului „lor”. Apoi, un ‘telectual rafinat cu barbişon ar trebui să evite grosolănia de a articula cu articolul hotărât enclitic „L” o abreviere care are ca termen de bază un substantiv feminin (USL-ul, în care „U” = Uniunea). Dacă „uniunea au dreptul”, nu înseamnă că intelectualii subţiri, ridicaţi în aer şi scaune înalte de Uraganul Băs, „poate” vorbi prostii.

• „Adică că această politică să fie în folosul lor... Da, sunt profesor universitar.” (Petre Roman, Realitatea FM, 25 ianuarie 2012)

Mai bine nu ne amintea chiar fostul premier că are rang universitar suprem, imediat după ce a tras o triplă cacofonie „că+ca+ac” memorabilă.

• „Nu sunt nici vorbe mari, nici ditirambe, e adevărul.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Să se fi molipsit primarul general al Capitalei de stilul de vorbire de prin sectoare? Într-un oraş cu „almanahe” şi „hotele”, se simţea nevoia de ceva „ditirambe” şi „osanali”.

• „De la 80 de ani, lapte şi miere va curge în România... Ăla mergea cu motoreta şi a intrat ta-su lu’ Inna în el... Vor fi remuneraţi după faptă şi răsplată” (Radu Banciu, B1TV, 13 ianuarie 2012)

Poate că nu am fi fost atât de surprinşi de cascada de greşeli (1. dezacord între subiect şi predicat, 2. pleonasm+încurcătură la genuri, 3. aiureala remunerării după răsplată), dacă autorul nu ar fi fost cunoscutul critic necruţător al altora, acelaşi individ cu mari probleme interioare care a fost în stare să spună, în direct, la TV, monstruozitatea că se bucură că Adrian Păunescu a murit, chiar în ziua trecerii poetului (5 noiembrie 2010). Răutatea extremă se vede că dăunează şi la vorbire, până la ridicol!

• „Să vă spun o mică istorioară.” (Paula Iacob, România TV, 21 ianuarie 2012)

Noi am fi preferat să ni se spună „uriaşa istorioară” a vieţii celebrei avocate... Adică nu, că nu avem timp. Mai bine o „epigramă titanică”, o „schiţă epopeică” sau o „tragedie amuzantă”.

• „Să ne ferească Dumnezeu să dăm rădăcinilor apă!” (Ovidiu Lipan Ţăndărică, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Am citit de mai multe ori fraza cunoscutului om de muzică şi tot n-am înţeles ce a vrut să spună în subteranul cuvintelor. Şi atunci, am notat perla, pentru că în natura lucrurilor este tocmai să punem apă la rădăcini.

• „Un avocat pe care a ajuns şi el la Secţia 5.” (Victor Alistar, Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Atent ca nu cumva să-i scape prepoziţia „pe” de lângă vreun acuzativ care o cere, Mister Transparency Internatioanal face exces de zel şi „o pune” greşit, lângă un „care” nevinovat, care s-ar fi simţit mult mai bine singur.

• „Cei care manifestă la ora asta.” (Diana Tuşa, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Această exprimare nefericită s-ar potrivi de minune cu recenta constatare a altui „teleast”, că în Piaţa Universităţii s-au adunat „protestanţii furioşi”.

• „Eu tot timpul am comentat iubiţii Andreei.” (Maria Tonciu, Kanal D, 19 ianuarie 2012)

Alo! Mama lu’ Andreea? Se vede că aţi comentat cu fiica dvs. iubiţii ei şi nu ceva din gramatică şi stilistică, pentru că, altfel, nu aţi fi făcut această grosolănie de ligament (pul+a).

• „Sunteţi nişte drăguţi şi îmi faceţi mie nişte surprize neaşteptate.” (Andreea Tonciu, Kanal D, 19 ianuarie 2012)

După ce repetă supărător că despre ea însăşi e vorba („îmi+mi”), diva de Bucale dă cu mucozităţile în făsui şi ne spune că „surprizele” sunt „neaşteptate”. Păi, nu te supăra pe noi, dar nu de aia sunt surprizele surprize, fiindcă sunt neaşteptate?

• „Ce mai m-a deranjat pe mine... e că Casa Naţională de Pensii...” (Antena 3, 13 ianuarie 2012)

O prostie la început de frază atrage o altă prostie, imediat. După un exemplu de topică defectuoasă, cacofonia „plutea în aer”. Şi a aterizat exact în gura vorbitoarei, de unde a sărit în urechile noastre.

• „Să nu mai insistăm asupra evaluărilor, pentru că evaluările sunt destul de relative.” (Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Să scuzăm emoţiile fireşti! Reprezentantul Jandarmeriei nu numai că a declarat evaluările drept „relative”, dar ne-a băgat şi mai tare în ceaţă, zicând că sunt şi „destul de” relative. Aşa e când trebuie să spui despre cele câteva mii de oameni care protestează în piaţă că sunt doar câteva sute.

• „Să-l parafrazez pe I.L. Caragiale: eu cu cine votez?” (Realitatea FM, 19 ianuarie 2012)

Unde e parafrazarea aici? E chiar celebrul citat! Parafrazarea presupune o adaptare, o reformulare, că de-aia vorbim de para-frază, nu de frază.

• „Există o altă şcoală de gândire, cea a lui Emil Boc, care spune că nu trebuie să-şi dea demisia.” (Antena 3, 20 ianuarie 2012)

Într-adevăr, îţi trebuie multă şcoală ca să înveţi să nu mai vrei să te dai jos din jilţul puterii. Ce şcoală grea, câte cursuri, seminarii, noţiuni, concepte, teorii, laboratoare, câtă ideologie şi câtă doctrină trebuie băgate la cap! Cei mai mulţi politicieni români se pare că au frecventat şi absolvit şcoala asta, inclusiv Traian Băsescu, cel care a recunoscut râzând că nu i-a plăcut cartea. Care-s, deci, obiectivele acestei „şcoli de gândire”? Să ne înveţe că e mai mişto să fie bine decât rău, că e mai bine la putere decât în opoziţie şi, în general, că e mai bine să fii tânăr, sănătos, bogat, frumos şi norocos, decât bătrân, bolnav, sărac, urât şi ghinionist! Tare şcoală! Subtili analişti politici la TV!

• „Am auzit că căpitanul a plecat de pe navă primul.” (Domnica Cimortan, Realitatea TV, 20 ianuarie 2012)

Presupusa amantă româncă a căpitanului navei de croazieră care a eşuat la doar câteva sute de metri de ţărm, în Italia, se pare că tocmai îi făcea marinarului-şef o lucrare atât de vârtoasă, încât omul nu a mai ştiut pe unde navighează. Şi a dat cu ambarcaţiunea şi cu cele câteva mii de pasageri în nisip, de a răsturnat uriaşul lighean, după care a abandonat „şandramaua” printre primii.

• „Acest băiat de 27 de ani va devine erou!... A ieşit în stradă decât numai dreptul şi adevărul.” (Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Protestele disperate duc, din când în când, limbajul, în zone tragi-comice. Măcar să se mărească bugetul pentru educaţie...

• „Legea se va întoarce din nou în Parlament.” (Antena 3, 25 ianuarie 2012)

Să înţelegem că Legea comasării alegerilor, respinsă de Curtea Constituţională, a fost deja de cel puţin două ori în Parlament şi se pregăteşte să meargă a treia oară? Nu! E, pur şi simplu, un pleonasm al vorbitorului de la TV.

• „Iată o nouă vedetă pe Internet! O fetiţă care simte ritmurile hard-core la numai 8 anişori.” (România TV, 21 ianuarie 2012)

Ţinând cont de faptul că expresia „hard-core” are puternice semnificaţii sexuale (sălbăticie, extaz erotic etc), ţinând cont şi de faptul că fetiţa respectivă cântă bine „hard rock”, credem că formularea este cel puţin nefericită, dacă nu chiar periculos de indecentă. Mai bine se spunea „ritmurile hard rock” şi se termina povestea simplu şi corect.

• „A încurcat sensurile şi a lovit din plin o maşină.” (România TV, 21 ianuarie 2012)

Şi vorbitorul a încurcat sensurile şi a lovit „în plin” limba română!

• „Chiar în ciuda vremii, oamenii au venit în Piaţa Universităţii... Ei cer să li se satisfacă nevoile.” (Antena 3, 21 ianuarie 2012)

„Totuşi, însă, cu toate acestea”, protestatarii au dovedit caracter şi au venit să-şi exprime revolta, nicidecum să fie ajutaţi să-şi ...facă nevoile, cum ne duce cu gândul trista exprimare.

• „Aceasta improvizează pe loc.” (Kanal D, 22 ianuarie 2012)

Cum să improvizeze, dacă nu „pe loc”? Exact asta înseamnă improvizaţia: ceva făcut cu inspiraţia de moment, neaşteptat.

• „Furtul a fost surprins de camerele de supraveghere... Tânărul a sărit gardul, a furat laptopurile şi s-a făcut nevăzut.” (România TV, 24 ianuarie 2012)

Păi vrem să ştim şi noi cum rămâne cu tânărul tâlhar? Ori a fost „văzut” pe filmare, ori s-a făcut nevăzut? Nu mai induceţi în „oroare” poporul cu televizorul, că „doare”.

Emisiunile trece, perlele rămâne (70)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Arafat, intifada românească şi protestanţii furioşi

• „Arafat a fost picătura. Yasser Arafat a fost picătura!” (B1 TV, 14 ianuarie 2012)

Corect e că amândoi Arafaţii sunt palestinieni. Greşit e că fostul mare lider pentru eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, ar fi implicat în tulburările de stradă din România anului 2012, din simplul motiv că a murit în 2004. Şi mai corect e să spunem că niciun Arafat nu a cauzat intifada (războiul cu pietre) din ianuarie 2012, ci mizeria şi deznădejedea populaţiei au fost punctul de plecare.

• „Încet-încet, încep să-i îndepărteze pe protestanţii furioşi.” (Antena 3, 14 ianuarie 2012)

Nu numai că scânteia revoltelor a fost dată de înlăturarea palestinianului Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii, dar în joc au intrat, după spusele reporterului, şi „protestanţii” supăraţi. Sunt aşteptaţi să se exprime catolicii, creştin-ortodocşii de rit vechi şi nou, budhiştii, mozaicii, mormonii, scientologii şi alte categorii socio-profesional-confesionale, dar şi ateii.

• „Opoziţia a tot încercat să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu, i-a aruncat pisica, să vadă.”

(The Money Channel, 12 ianuarie 2012)

Ce oameni răi! I-au izgonit pisica omului! Unde? În stradă? La ghenă? Sau poate de la Ministerul Turismului? Noi ştiam că domnul Băsescu are câine, dar poate s-a răzgândit şi în problema asta. Expresia corectă este „a arăta cuiva pisica”, nu „a arunca pisica”.

• „Raed Arafat, subsecretar la Ministerul Sănătăţii.” (Alessandra Stoicescu, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Subsecretar simplu? Nici măcar de stat? După conflictul televizat cu preşedintele Băsescu, doctorul Arafat, părintele SMURD, înainte de a fi obligat să demisioneze din funcţia de subsecretar de stat, conform spuselor Sandrei Stoicescu, se pare că a fost retrogradat temporar pe umilitoarea poziţie de ajutor de secretară la minister. De gafă s-au prins şi dl Băsescu, şi dl Boc, când oraşele ţării au fost cuprinse de revolte aprige, şi l-au rugat repede pe domnul Arafat să revină la poziţia iniţială. Ceea ce s-a întâmplat, fără ca revoltele să se oprească, nici măcar în oraşul lui Oprescu.

• „Tactică pe care eu unul nu era corectă.” (Niels Schnecker, Antena 3, 16 ianuarie 2012)

Dincolo de tactică, „vă rog să subliniez” că nici strategia „pe care” trebuia adoptată „nouă însuţi” zicem că era „decât” sub semnul indoielii.

• „Domnule Robert Negoiţă, din punctul dumneavoastră de vedere, este un dosar politic, este o prigoană firească?” (Irina Petraru, Antena 3, 12 ianuarie 2012)

Sigur că totul e posibil în România şi nimic aberant nu ne mai miră, dar, măcar de formă, să nu trecem cu vederea ideea de „prigoană firească” în mediul nostru politic.

• „Bă şi vine Hot News!.” (Mircea Badea, Antena 3, 16 ianuarie 2012)

Exact! Unele informaţii ale agenţiilor de presă miros foarte urât.

• „Şi instrumentistul Doru Stănculescu a fost dus la poliţie.” (B1TV, 14 ianuarie 2012)

Alo, alo, copii şi fraţi, staţi puţin şi n-aberaţi! Cantautorul, pionier al folkului românesc, e cunoscut de toată lumea (cu excepţia celor fără cultură generală) mai mult ca solist vocal, compozitor, om de atitudine, şi abia apoi ca instrumentist (activitate ajutătoare a celorlalte).

• „Printre cei amendaţi era şi solistul de muzică folk Cristian Stănculescu.” (Realitatea TV, 14 ianuarie 2012)

Chiar el! Dacă B1TV i-a greşit specialitatea marelui cantautor, Realitatea TV a ştiut că e solist, dar nu i-a ştiut numele. Din lac în puţ, sau de la B1, la Realitatea fiecăruia. Pentru cei interesaţi, pe Doru Stănculescu îl mai cheamă cumva, dar Emil, nicidecum Cristian, şi i se spune Prezidente. Cristian şi Doru-Emil să trăiască şi mielul să i-l pregătească!

• „Mulţi dintre ei erau suporteri ai galeriilor echipelor de fotbal.” (Realitatea FM, 15 ianuarie 2012)

De ziua naşterii lui Eminescu, aflăm că protestatarii violenţi nu erau ultraşii, ci ajutoarele lor. Dacă ar fi ieşit în stradă galeriile, şi nu doar „suporterii galeriilor”, ar fi fost prăpăd pentru jandarmi, guvern şi preşedinte. Aşa, deznodământul se amână.

• „Problemele se pot rezolva urgent, ca la urgenţe.” (Tudor Ciuhodaru, TVR1, 12 ianuarie 2012)

Grăbit să facă declaraţii cât mai multe, în cele două zile de mandat de consilier onorific la Ministerul Sănătăţii, deputatul-medic ieşean a spus un mare adevăr, care în România nu se vede mereu în realitate: urgenţele se rezolvă urgent. În afară de situaţiile în care se rezolvă lent sau deloc.

• „Ăsta e singurul drept care ne-a mai cuvenit.” (Protestatar, Antena 3, 13 ianuarie 2012)

Disperarea mutilează exprimarea!

• „Pe cel pe care l-aţi văzut are 20 de ani.” (Lavinia Petrea, Pro TV, 17 ianuarie 2012)

Este informaţia „pe care” era necesară!

• „Ceauşescu ne-a împuşcat, ăştia ne-a înfometat!” (Protestatar, 15 ianuarie 2012)

Şi, după cum se vede, ăştia „a luat” şi dreptul la învăţătură al celor mulţi.

• „Parlamentul revine iarăşi în atenţie.” (Paula Rusu, Realitatea TV, 16 ianuarie 2012)

„Din nou încă o dată, frica şi teama” îi fac pe „liderii conducători să cedeze dând înapoi” şi să încerce „să redea din nou parlamentului legislativ” rolul subminat. „Dar însă numai doar” până când „protestele revendicative se calmează potolindu-se în linişte, după care apoi porcăriile de cocină încep iar”.

• „Comisie din care va face parte reprezentanţi ai ministerului.” (Realitatea TV, 16 ianuarie 2012)

Normal! „Toţi vrea” să facă parte din echipa celor adunaţi la ros ciolanul.

• „Mihai Axinte face şi o pledoarie împotriva sistemului privat de sănătate.” (Antena 3, 17 ianuarie 2012)

Este o contradicţie potrivită pentru vremea în care puterea „albeşte cu negreală” situaţia!

• „Violenţa stradală este inacceptabilă şi de netolerat!” (Emil Boc, Antena 1, 16 ianuarie 2012)

Ferm, bărbat şi profesor universitar cum îl ştim, premierul a ieşit în public după câteva zile de tăcere, în care s-o fi consultat cu preşedintele cu ce pleonasm să rupă gura târgului. Şi a reuşit. Bine că ştim: şi inacceptabil, „dar însă” şi de netolerat!

Vorbe de bază fundamentală

• „Am plătit cu viaţa când mi s-a tăiat părul!” (Naomi – Florin Moldovan, Kanal D, 11 ianuarie 2012)

Cunoscutul transsexual demonstrează că învierea nu e o poveste. Pentru un mort – pardon, pentru o moartă - vorbeşte destul de vivace.

• „Baza fundamentală a cadoului.” (Cătălin Ştefănescu, promo la „Garantat 100%”, TVR1, 12 ianuarie 2012)

Garantat 100% că e un pleonasm de la „temelia bazei fundamentului de jos”! Dacă, în direct, mai scapă asemenea aşchii (deşi nu e bine nici acolo), să pui aşa ceva într-un material de promovare a unei emisiuni exclusiviste e o performanţă de ignoranţă, de neştiinţă sau de bătaie de joc.

• „La corp, nu am ce să-i reproşez. Numai la faţă arată mai bine ca în realitate.” (Simona Traşcă, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Când o femeie vorbeşte despre altă femeie, trebuie să apară şi perlele. Simona, vrând să facă un compliment, a dat cu ideea-n baltă şi cu vorbele-n fasole, spunând - ce mai încoace şi-ncolo! – că, la corp şi la TV, diva în discuţie mai arată cum mai arată, dar, în realitate, e cam jalnică.

• „Unul colorat şi unul verde.” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Ori e diva daltonistă, ori nu ştie că verdele e culoare (nu vă grăbiţi să vă miraţi că am spus daltonist despre cel ce nu vede verdele! Aşa e, iar, dacă nu credeţi, uitaţi-vă şi dvs. în dicţionar!). Mai simplu era pe vremea televiziunii alb-negru.

• „Eşti sugătoare? Îţi place să sugi? E careva sugătoare pe-aici?” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Adresându-se unei alte figuri emblematice a culturii române (Simona Sensual), apoi celorlalte două fete din emisiune (Sânziana Buruiană şi Simona Traşcă), diva Tonciu şi-a trădat obsesia pentru profesiunea sa de credinţă. Cât nas (mă rog, cât cap) să ai să nu îţi dai seama de evidenţă şi să mai întrebi aşa ceva, într-un careu de fete cucuiete?

• „Îmi dai puţină căpşunică?” (Andreea Tonciu, „Cireaşa de pe tort”, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Cine n-a văzut emisiunea poate crede că fata a cerut un pahar din cunoscuta băutură poporană, vinişorul acela de pe la ţară, neagreat de UE. Cine a văzut emisiunea ştie că fata s-a referit la o căpşună mică. Bine că avem alternativă.

• „Gheorghe Comăneci, tatăl Nadiei, va fi înmormântat la Oneşti, oraşul din care el face parte şi unde era iubit... avea un butic cu murături.” (Antena 3, 12 ianuarie 2012)

Acest fragment este un amestec de limbaj strâmb, pretins elevat prin clasa a treia, şi de istorisire înduioşătoare de clasa a patra (detaliul cu murăturile). Lipsesc precizări de genul „vecinii şi copacii de pe străduţele din a Nadiei copilărie se scutură de alean şi tristeţe” şi tema pentru acasă: relataţi cu propriile voastre cuvinte cu ce se ocupa tatăl marii gimnaste şi din ce oraş făcea el parte. Premiul 1: un post de reporter la un canal central de ştiri.

• „De-a lungurile timpului.” (Realitatea FM, 12 ianuarie 2012)

Nu ştim ce se întâmplă „de-a grosurilor” vremurilor, pentru că „de-a laturile” situaţiei ne vom ocupa data viitoare.

• „Ideea cu îngheţata a fost foarte bună. E foarte cald afară şi, nu ştiu cum, îngheţata, aşa, ne-a răcorit.” (Sânziana Buruiană, Prima TV, 13 ianuarie 2012)

Întâi şi-ntâi, emisiunea, filmată astă-vară, a fost difuzată în plină iarnă, când îngheţata şi căldura nu prea mai sunt de actualitate. În al doilea rând, Sânzi, care vrea să candideze la Primăria Capitalei, dacă doreşte să aibă ceva şanse, trebuie să înceteze să se mire că îngheţata – ce chestie! – răcoreşte consumatoarele cuprinse de călduri, deşi nu s-a descoperit încă prin ce mecanism. Poate pentru că e rece?

• „Aceste minuni nu face decât să se întărim mai mult în credinţă.” (Pro TV, 16 ianuarie 2012)

Miracolul că, după incendiul de la biserica Sf. Pantelimon, nu a fost distrus nimic important, ar trebui să se extindă şi asupra vorbirii limbii române în mass-media. Şi poate se întâmplă minunea să se facă bine acordul, atât între subiect şi predicat, cât şi între verb şi pronume. Aia minune!

• „Tibor Selymes a fost implicat într-un grav accident pe DN1. Patru oameni au ajuns la urgenţe.” (Antena 1, 15 ianuarie 2012)

Să înţelegem că fiecare rănit a ajuns la alt spital sau că răniţii, după accident, au constatat că au urgent ceva de făcut?

• „Numai fraţii mei îmi dă putere, / Mă scapă de gânduri grele, / Mă scapă de tot ce e mai rău, / Cum să nu iubesc fratele meu.” (Mihăiţă Piticu, Taraf TV, 13 ianuarie 2012)

Mare lucru şi frăţia! Dacă tot a început cu dezacordurile, Piticu putea să o facă până la capăt, să ne spună cum fraţii „îl scap” de tot ce e nasol. Cum să nu „adorăm pe manele”, chiar dacă „ne place decât unii manelişti”?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (69)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Paleologu s-a mărturisit şi a fost unul dintre cele mai frumoase gesturi... Dar cei mai mulţi însă au făcut-o din interes... Atât de târziu, poate tardiv... Este una din cele trei gesturi geniale ale lui Iliescu: a apărut după ce Ceauşescu a fost pus la păstrare.” (Ion Caramitru, 10TV, 7 ianuarie 2012, reluare de pe când postul respectiv încă respira)

Nene Hamlet, domnule multi-ministru al Culturii, stimate maestre al scenei, ce aţi păţit de vorbiţi limba română mai prost chiar decât atunci când o vorbeaţi oricum destul de strâmb? „Dar totuşi însă cu toate acestea”, poate gazda, Radu Moraru, să îşi asume o parte din vină? E „precoce de devreme” să ne pronunţăm, dar e mai bine decât „tardiv de târziu”.

• „Au fost audiaţi chiar şi şoferi care au primit mită de la poliţişti.” (Antena 3, 11 ianuarie 2012)

Asta chiar e o ştire! Tare de tot! Cum o fi încadrabilă şi reglementabilă în Codul Penal situaţia aceasta, când poliţiştii le dau şpagă şoferilor? Generozitate cu circumstanţe atenuante? Cedare de foloase necuvenite? Înapoiere de şpăgi anterioare? Aglomeraţie în traficul de influenţă?

• „Ce credeţi că a determinat moartea lui Havel? Ştim că era foarte bolnav... şi nu era tocmai tânăr... Ştim că a fost preşedinte înainte de ‘89.” (Realitatea FM, 23 decembrie 2011)

Acest şirag de perle radiodifuzate ne-a fost dat ca dar de Crăciun, în devans. Ia să despicăm perlele în trei: vorbitorul de la Realitatea FM părea foarte surprins de cauzele morţii preşedintelui ceh, dar tot el şi-a răspuns: 1) omul era foarte bolnav (şi, totuşi, a murit!); 2) omul era bătrân (şi, culmea, a murit!). Aceste două cauze surprinzătoare ale decesului (bătrâneţea şi boala) au fost completate cu o noutate în biografia lui Vaclav Havel, şi anume că ar fi fost preşedinte înainte de 1989, adică pe timpul comunismului. Unde preşedinte? La bloc? Sau poate pe palierul de celule, în detenţia politică în care s-a aflat?

• „Ai început la un nivel mare şi ai rămas la un nivel şi mai mare.” (Adrian Sână sau Adi de la Akcent, Antena 1, 8 ianuarie 2012)

Conform teoremei ilegaliştilor comunişti de dinainte de 1989 şi a revoluţionarilor anticomunişti din 1989, potrivit căreia „Puţini am fost, mulţi am rămas!”, şi în vorbirea jurilor de la X Factor se constată fenomene paranormale: soliştii sunt la fel dar se schimbă, rămân aceiaşi dar progresează şi încep bine, însă continuă tot bine, ba chiar şi mai bine.

• „Copilaşii din satele astea de cătun.” (Lucian Avramescu, Antena 3, 4 ianuarie 2012)

Ce e cu ei? Poate aflăm ce fac nu numai „copilaşii infantili” din „comunele rurale de la ţară”, ci şi cei din „oraşele urbane”, din „urbele citadine” sau din „marile megalopolisuri municipale gigantice” de „oriunde şi de pretutindeni”. Păi bine, măi, maestre... (vorba lui Toma Caragiu, către Mircea Diaconu).

• „Trupa se numeşte Les Elephants Bizarres şi vor fi aici.” (Cătălin Măruţă, Pro Cinema, 6 ianuarie 2012, redifuzare de la Pro TV din 25 noiembrie 2010)

Păi cum altfel? Dacă e o trupă, înseamnă că în ea sunt mai mulţi muzicanţi, legaţi pe bază de afinităţi, iar, dacă sunt mai mulţi membri, „trupa sunt şi vor fi unde vor ea”.

• „Repet încă o dată: există personaje despre care ar trebui să vorbim cu respect.” (Gheorghe Isvoranu, Realitatea TV, 8 ianuarie 2012)

Mai puteţi „repeta în reluare încă de două-trei ori”? Nu de alta, dar respectul nu se obţine uşor, nici la sindicate, nici la orele de gramatică.

• „Cursă nebună spre moarte • În scurt timp, transmisiune din casa Monicăi Tatoiu.” (Burtiere suprapuse, România TV, 25 decembrie 2011)

Atâta sinceritate în direct? Atâta cruzime din partea editorilor, să declare drept „pericol de moarte” accesul în casa ospitalierei doamne de afaceri? Prima reacţie a fost să credem că e o greşeală de amplasare grafică, o alăturare nefericită de enunţuri pe ecran, care creează impresia că între cele două expresii ar fi o legătură. A doua reacţie a fost să alungăm orice bănuială, după ce transmisia din casa doamnei Tatoiu a început: cursa nebună debutase!

• „Dacă intri în bucătăria unei afaceri, s-ar putea să afli nişte lucruri pe care unui om de rând s-ar putea să nu-i placă.” (Ionel Blănculescu, Realitatea TV, 8 ianuarie 2012)

Dincolo de nevinovata repetiţie a lui „s-ar putea”, să remarcăm excesul de zel în folosirea prepoziţiei „pe”, care, de cele mai multe ori lipseşte de lângă pronumele „care”. Nu şi la domnul Blănculescu în frază! Ahaha! Deci aici a fugit unul dintre „pe”-urile care lipsesc mereu de la domnii Geoană şi Tăriceanu din acuzativ.

• „A dat bani la un poloţist.” (titraj la TVR1, 10 ianuarie 2012)

Ori a fost o greşeală de tastare pe computer, ori poliţistul era poloist la Dinamo şi atunci, din economie de spaţiu, a fost zămislit un nou termen.

• „Produsele au un efect vindicativ.” (RTV, 6 ianuarie 2012)

Ale naibii produse! Răzbunătoare rău de tot! Noi ştim cam ce a vrut să spună preţiosul care nu s-a mulţumit să afirme, simplu şi clar, că produsele respective vindecă boli şi a vrut să epateze cu un termen de mare angajament. Dar a intrat rău de tot cu atelajul în porumbiştile limbii române, în ale cărei dicţionare, „vindicativ” înseamnă „răzbunător”, nicidecum „vindecător”.

• „Nu mi-e frică de nimeni. Mi-e frică decât de Dumnezeu.” (Kanal D, 7 ianuarie 2012)

Preotul care a făcut afirmaţia la TV a greşit de două ori. Mai întâi că, după cum reiese din spusele sale, nu îl consideră „cineva” pe Dumnezeu. În al doilea rând, şi absolvenţii de teologie ar trebui să ştie că „decât” se foloseşte numai după un verb la negativ („Nu mi-e frică decât de...”), după verbele afirmative folosindu-se variantele „numai” şi „doar”. Sau poate că părintele l-a ascultat prea mult vorbind pe domnul Geoană.

• „Telegondola de la Vulcan - Hunedoara nu au plimbat prea mulţi turişti.” (România TV, 7 ianuarie 2012)

Nu mulţi, dar turişti buni „au plimbat telegondola”, din simplul motiv că agregatul are mai multe scaune, care justifică perfect pluralul.

• „Weslez nu e de Dinamo.” (Pe ecran, Antena 3, 7 ianuarie 2012)

„Weslez” nu e de nicio echipă şi de la nicio echipă. Poate Wesley.

• „Domnule poliţist, aş putea să vorbim puţin?” („Iubiri secrete”, Prima TV, 4 ianuarie 2012)

Cum să nu puteţi? Vă rog să vorbesc oricât! Vorba puştiului, cerşetor de la stop, care era purtător de cuvânt al grupului de puradei, la geamul unui şofer mărinimos: „Nenea, ajutaţi-ne şi pe mine cu un bănuţ!”

• „Interlopul a lovit cu maşina trei tinere.” (pe ecran, Realitatea TV, 4 ianuarie 2012)

Nici pe cale orală, acest ligament nu e permis, darmite în scris, direct în subsolul mişcător al ecranului! Nu numai loviturile în zona cu pricina sunt dureroase, ci şi alăturările de acest fel ale cuvintelor limbii române.

• „Ăla de fapt pe care noi îl dispreţuim de fapt.” (Florin Iaru, 5 ianuarie 2012)

Poetul – tot poet, şi la televiziunile de ştiri, în direct! Când nu îl încearcă inspiraţia, poetul foloseşte un parazit verbal, iar când nu găseşte un alt parazit verbal, poetul repetă primul parazit verbal. În felul acesta, româna merge direct către râpă. Nu-i aşa, domnule Iaru?

• „A fost ziua mea de naştere... Se întâmplă de foarte multe ori ca oamenii să-şi facă cadouri.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 11 ianuarie 2012)

La mulţi ani, petrecere frumoasă şi poftă bună, la cheful de după emisiune!

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (67)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Le plac sau nu le plac de mine, sunt vicepreşedintele partidului.” (Marian Vanghelie, Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Vremea sărbătorilor vine, cu aerul inconfundabil al colindelor, inspirate de bazinul folcloric al Elenei Băs: Ne plac ori nu le plac / Partide pe colac? / Ne daţi ori nu ne daţi / Politici sau cârnaţi?

• „Recomandăm conducătorilor auto să circule cu viteză.” (Antena 3, 27 noiembrie 2011)

Întrucât sfatul a fost dat de un poliţist, exact la începutul sezonului cu polei şi zăpezi, cine le mai poate spune şoferilor să meargă încet, până la evitarea oricărui pericol? Noi propunem ca şi vorbitorii de la televizor să dea un examen de sală, de limbă română, ca să nu mai uite exact ce e mai important în propoziţie, de exemplu, aici, cuvântul „redusă”. Până atunci, circulaţi, fraţilor, cu viteză, dacă s-a dat dezlegare!

• „Şi în plus încă două miliarde de la buget.” (Daniel Oajdea, Realitatea TV, 26 noiembrie 2011)

Nu numai că banii sunt „în plus”, dar sunt „şi” „încă”! Poate, în felul acesta, purtătorii de cuvânt ai regimului Băs-Boc cred că se triplează nu numai pleonasmul minune, ci şi fondurile.

• „Uneori am impresia că ceea ce urmăresc această garnitură (...) este să rămână la conducere într-un partid mic.” (Mircea Geoană, Antena 3, 23 noiembrie 2011)

E foarte posibil, dar faptul că, în garnitura PSD, sunt destui adversari politici ai domnului Geoană (foşti prieteni până mai ieri) este confirmat de însăşi ataşarea la „garnitură” a unui verb la plural. Pe când fostul (aproape)preşedinte este, decocamdată, la singular.

• „Era plină marea de submarine... radaruri...” (Dan C. Mihăilescu, TVR Cultural, 2 decembrie 2011)

Cunoscutul critic literar, avându-l în faţă pe şi mai cunoscutul şi renumitul în rele HâR Patapievici, şi-a pierdut busola şi radarele şi a pornit în căutarea „radarurilor” de rezervă. Păi bine, măi, maestre... tocmai matale şi tocmai pe TVR Cultural?

• „Credeam c-am pregătit bine partida, însă n-am ţinut cont că există şi adversarul.” (Victor Piţurcă, Prima TV, 27 noiembrie 2011)

Nimic de zis, antrenorul naţionalei a păşit decisiv pe tărâmul filosofiei. De acolo, înainte de a reîncepe reconstrucţia reprezentativei de fotbal, a început construcţia unui sistem filosofic, care are la temelie revelaţia că, în sport, ai şi adversari, nu numai idei.

• „Bruneta tânjeşte după atenţia tânărului fecior Poponeţ... În timpul ăsta, femeile se topeau centimentru cu centimetru” (Kanal D, 4 decembrie 2011)

Adevărat florilegiu de greşeli, pe „minut şi cap pătrat” de emisie. Mai întâi, ni se anunţă marea descoperire că o brunetă tânjeşte într-un club după atenţia, nu după banii unui fiu de miliardar. În al doilea rând, aflăm că Poponeţ ar fi un „tânăr fecior”. Noi ştiam că fetele alunecoase, ca să evite anumite riscuri şi pierderi de timp, tânjesc direct după „feciori bătrâni”. În al treilea şi ultimul rând, ca să înţelegem exact la ce tânjesc femeile, ni se arată un ditamai ligamentul („timpulăsta”), exact în propoziţia despre centimetri! La mai mare!

• „Am vorbit cu Nelu Dumitrescu de la Iris în timpul acestei piese.” (Rock FM, 28 noiembrie 2011)

Fiindcă discuţia cu Nelu nu a fost transmisă în direct, aşteptăm un „opis de” lămurire în legătură cu conţinutul discuţiei şi un altul cu privire la ligamentele sexuale din limba noastră, care se ştie că „e o comoară în adâncuri înfundată”!

• „AEK Larnaca nu le poate pune probleme Stelei în ultimul meci din grupă.” (Mihai Stoichiţă, Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Bun antrenor, defectuoasă limbă română! Sigur, Steaua e o echipă, un grup (asta presupune mai mulţi flăcăi), dar substantivul „Steaua” e la singular şi cere formulări în consecinţă („nu îi poate pune probleme Stelei”). În afară de asta, ciprioţii au dovedit că nu trebuie minimalizaţi niciodată.

• „Mihai şi Florin Costea joacă cam acelaşi post.” (Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Exact asta voiam şi noi să spunem, că fraţii Costea, după ce au plecat de la Craiova, joacă la Steaua, în general, în spiritul cacofoniei lansate, pe seama lor, de postul citat mai sus. „Că când” erau la Craiova, alta era situaţia! „Că care” stare de spirit se compară cu cea din Oltenia?

• „Nu mă rătăcesc niciodată. Am un simţ al dezvoltării foarte dezvoltat.” (Antena 2, 27 noiembrie 2011)

Această prostie a fost scrisă pe ecran şi atribuită cântăreţei Sanda Ladoşi, care tocmai era în imagine şi care, mai mult ca sigur, spusese în interviu că are un „simţ al orientării” dezvoltat, de nu se rătăceşte. Nu la fel de bine se orientează prin limbă editorii şi redactorii de serviciu.

• „Instanţa acceptă că Traian Băsescu i-a tras o scaltoacă acelui copil.” (Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Pixelul albastru i-a sucit exprimarea şi vorbitorului de la TV, care, în loc de „scatoalcă”, i-a atribuit preşedintelui (mă rog, copilului, de fapt), o „scaltoacă”. În ţara lui Băs, unde toate sunt pe dos, ar fi fost culmea ca palma dată în văzul lumii să fie şi recunoscută, iar marea scatoalcă să nu devină, prin presiuni politice, mica „scaltoacă”.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (68)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Această prevedere urmând ulterior a fi ratificată de statele membre... Indiferent cine face datoria, sunt câteva state care plăteşte... E un efort care poate va putea fi făcut.” (Traian Băsescu, Realitatea TV, 7 decembrie 2011)

Unde sunt vremurile în care preşedintele vorbea fără hurducături pleonastice şi fără dezacorduri europene? S-au evaporat, odată cu aburii băilor de mulţime de altădată, imposibile astăzi fără paznici musculoşi. Cât priveşte statele care „plăteşte”, să înţelegem că e vorba doar despre singulara Germanie?

• „Să scap de această femeie malefică care... urăşte şi că m-a făcut, cu ajutorul vrăjitoarei Melissa.” (Oana Zăvoranu, Kanal D, 15 decembrie 2011)

Avem aici un pachet promoţional de sărbători, în care găsim: 1) o monstruozitate; 2) o cacofonie; 3) o exprimare confuză. Mai exact: fiica Oana a scris cu mânuţa ei monstruozitatea că ar vrea să-i moară mama, apoi a trăznit o cacofonie de ne-a apucat burta (dacă tot veni vorba), iar în final a dezvăluit că Mărioara ar fi făcut-o pe Oana cu vrăjitoarea, nu cu răposatul tată. Cât de multe perle negre într-o singură frază! Blestemaţi, dragilor, dacă vreţi neapărat, dar faceţi-o măcar corect gramatical!

• „Gazdele au reuşit o victorie care îi îndepărtează deocamdată de zona retrogradării.” (Tudor Furdui, TVR1, 12 decembrie 2011)

Fiind vorba despre nişte gazde-fotbalişti, adică despre bărbaţi, înţelegem dezacordul de formă, care ar fi, de fapt, un acord de sens, care a reuşit să se impună în faţa acordului gramatical. Evident, glumim, dar nu e de glumă că TVR se apropie tot mai mult de zona retrogradării publice.

• „Dinamo are nevoie de cel puţin minim 3-4 transferuri.” (Gigi Neţoiu, Antena 3, 20 decembrie 2011)

Unii sunt de părere, din contră, că alb-roşii au nevoie de „cel mult maxim” două prezenţe noi. Se pare că părerea câte unui Gigi contează, şi la Dinamo, şi la Steaua.

• „La mine e o masă şi-un scaun.” (Radu Banciu, Radio Sport FM, 7 decembrie 2011)

Obsedat de tot felul de chestiuni, printre care şi audienţa concurentului Mircea Badea, vorbitorul scrâşnitor din fălci a vrut să-şi imite modelul până şi în afirmaţia că îşi face emisiunea de la B1 TV fără invitaţi, doar cu o masă şi un scaun. Din păcate pentru ascultători, nu i-a imitat lui Badea şi corectitudinea gramaticală şi a trântit un dezacord – cadou de sărbători pentru duzina sa de fani înfocaţi. Dacă masă şi scaun nu „e”, nimic nu e!

• „Nu se mai dau pe TVR nici meciurile echipei naţionale care costau enorm de puţin.” (Antena 3, 18 decembrie 2011)

Dar ştiţi de ce? Pentru că, în urma devalizării postului public, rămân „infim de mulţi” bani pentru emisiunile de mare interes.

• „Într-o improvizaţie de moment...” (Radu Călin Cristea, Realitatea TV, 19 decembrie 2011)

Dacă nu se poate o „improvizaţie bine pregătită anterior din timp”, e bună şi una „spontană, neregizată şi imprevizibilă”.

• „Nu avem o cultură a calităţii versus banii care îi plătim.” (Antena 3, 18 decembrie 2011)

Când a început propoziţia, ne-am aşezat bine în scaun, să auzim o expresie elevată, care debutase bine şi preţios („cultura calităţii versus...”). Entuziasmul ne-a fost curmat când vorbitoarea ne-a arătat că nu are nici cultură gramaticală, din moment ce prepoziţia „pe” a fost ruptă atât de violent de acuzativul care îi este tată.

• „O delegaţie de oameni politici merg în străinătate.” (Laura Chiriac, RTV, 19 decembrie 2011)

Sigur că delegaţia „merg”, pentru că de-aia e delegaţia delegaţie, ca să fie formată din mai mulţi.

• „Se pare că cauza...” (Realitatea FM, 17 decembrie 2011)

Nici nu mai contează restul demonstraţiei. După o asemenea cacofonie, am fi tras apa, dacă nu eram în maşină, unde ascultam radioul.

• „Mi-a duc aminte de o mică povestioară: în Siberia, deţinuţilor li s-a tăiat masa de seară.” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

După ce că povestioara e mică, aflăm că în ea este vorba – ce drăguţ! - despre lagărele sovietice siberiene, în care deţinuţii erau exterminaţi prin foame. Propunem să declarăm „povestioara uriaşă”, apoi să o ridicăm la rang de „drăguţă tragedie” de Gulag.

• „Avem din nou reîntâlnire cu un produs excepţional.” (Florin Condurăţeanu, OTV, 19 decembrie 2011)

Ca să le închidem gura cârcotaşilor, care ne bănuiesc de părtinire, îl extragem din puţul cu perle şi pe dragul nostru Florin Condurăţeanu, care, „de ani şi ani, tot face iar din nou încă o dată reîntâlniri” cu telespectatorii săi.

• „Ne conduce cei care au fost la fără frecvenţă.” (Antena 3, 20 decembrie 2011)

Revoluţionarul din 1989, protestatar în faţa guvernului după 22 de ani, a spus un mare adevăr, dar a greşit numai acordul dintre subiect şi predicat, semn că îi ştie pe cei de la fără frecvenţă chiar din clasa unde or fi fost colegi.

• „Până în 2012, Euro va dispare!” (N24 Plus, 16 decembrie 2011)

Cu asemenea prezicători agramaţi, nu mai credem în niciun avertisment al specialiştilor. Păcat că e pe cale de dispariţie verbul „a dispărea”.

• „Este un pic mai superior.” (Antena 1, 19 decembrie 2011)

Ştiţi că suntem oameni buni: propunem ca pleonasmul acesta să nu fie pedepsit cu bătaie la fund, pentru că vorbitoarea de la emisiunea „Să te prezint părinţilor” a încercat să-l facă mic, mic de tot, să fie „mai superior”, dar numai un pic.

• „Meterul Manole şi autostrada” (Realitatea TV, 11 decembrie 2011)

Burtiera de pe ecran a ţinut morţiş să fie parte din baladă şi, în urma surpării, s-a pierdut un „ş”, tocmai din numele constructorului.

• „Redă cât de cât exact atmosfera de dinainte de ’89?” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

Păi ori cât de cât, ori exact? Hotărâţi-vă!

• „Mici detalii: ăştia aveau mâneci scurte.” (Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

Cum or arăta „marile detalii”? Exact ca „giganticele amănunte”, nu?

• „Poate sigur că regimul vă ţinea sub control, domnule Greţcu.” (Adrian Cioroianu, Realitatea TV, 20 decembrie 2011)

„Probabil cert” este că Divertisul era atunci o mare trupă de umor, domnule Cioroianu, pe care nici regimul nu o putea ţine de tot sub control.

• „Să pierdem timpul degeaba?” („Iubiri secrete”, Prima TV, 18 decembrie 2011)

Asta e o întrebare cu adevărat shakespeareană. Propunerea noastră este să pierdeţi timpul cu folos. OK?

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (66)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Preşedintele spune lucrurilor pe nume şi stabileşte o realitate economică.” (Emil Boc, Antena 3, 17 noiembrie 2011)

Exact! De când spunem noi că, în loc să constate realităţile, Emil Boc e obişnuit ca Traian Băsescu să le stabilească. Primul ministru lansează, deci, cu seninătate o aberaţie cu mare rang de politică de stat, care este, însă, firească în regimul Traian Băsescu: ce îi trece prin cap preşedintelui trebuie să devină realitate, ba chiar economică. Rămâne stabilit!

• „Printre capitalele mai scumpe se află Atena, Barcelona sau Roma.” (Realitatea FM, 21 noiembrie 2011)

Nu ştim cum i-au scăpat vorbitorului alte capitale scumpe, cum ar fi New York, Milano, Rio de Janeiro, Sydney sau Adâncata.

• „Ăsta e temeiul de bază.” (Realitatea TV, 18 noiembrie 2011)

Aşa e orice „temei de bază”: seamănă cu „temelia fundamentului de jos”.

• „În faţa camerelor sunt importante micile detalii.” (Pro TV, 18 noiembrie 2011)

Vorbitorul, marele rocker Alice Cooper, spusese corect în engleză „small moves”, adică „micile mişcări” care contează când faci un film, dar traducătorul a vrut mai mult şi a intrat în şanţ, reuşind un „uriaş, colosal, imens, gogantic şi mare” pleonasm, pe cât de „discret, minuscul şi neînsemnat” este amănuntul în cauză.

• „Au venit să conspecteze în curte.” (Pro TV, 19 noiembrie 2011)

Proprietarul curţii, emoţionat că le vorbea reporterilor, a încurcat cuvintele şi i-a bănuit pe poliţiştii anchetatori, veniţi să-i inspecteze ograda, că ştiu să şi conspecteze, ceea ce, evident, nu mai e cazul, odată ce apărătorii legii au intrat în pâine prin susţinerea examenelor.

• „E o anumită tardivitate.” (Realitatea FM, 19 noiembrie 2011)

Acest termen, emis relaxat în eter, ne arată pofta pentru „inovăreală” a „vorbăreilor” de la radio, care se joacă prea des cu „răbdăroşenia ascultăreţilor”. Pe lângă „massmediacii” de azi, Coana Chiriţa rămâne doar o copilă, cu „furculisionul” ei modest.

• „Este un profesor foarte bun, chiar şi noi ne-a şocat această ştire.” (Realitatea TV, 16 noiembrie 2011)

Vorbele aparţin unei profesoare, care chiar părea şocată de prea desele cazuri recente în care colegi de breaslă, între orele de pian şi sport, fac educaţie sexuală minorelor, fără să ceară ore suplimentare plătite.

• „Juventus nu i-a oferit până acum lui Del Piero nicio ofertă de prelungire a contractului.” (Digi Sport 3, 17 noiembrie 2011)

Poate i-o fi „dăruit un dar” sau l-o fi „cadorisit cu un cadou”, în secret, doar să lase locul şi altora.

• „La un pahar de vin o să lacrime uşor.” (Dan Andronic, B1 TV, 20 noiembrie 2011)

În intimitate, suntem siguri că mulţi oameni politici (la care se referea vorbitorul) sunt în stare „să oftească” şi chiar „să plângeze”, ca să „se descărcheze” de eşecuri sau „succesuri”.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (65)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Aici se produce tramvaiele.” (Gheorghe Falcă, Antena 3, 10 noiembrie 2011)

Scriitor (autor al cărţii „Societatea vie. Proiect România 2020”), lider important al PDL, înrudit prin năşire cu Traian Băsescu, primarul Aradului ne arată cât de mult aplică administraţia portocalie programul de austeritate: tramvaiele „se produce” în continuare, dar se face economie mare la verbe, care sunt lăsate la singular, deşi FMI nu ne-a cerut asta în mod expres.

• „Anumiţi colegi cu un aşa-zis pretext pseudo-juridic au intoxicat conducerea partidului.” (Mircea Geoană, B1 TV, Realitatea TV, Antena 3, 13 noiembrie 2011)

Fostul preşedinte social-democrat, tocmai pus pe lista de transferuri de către lupii tineri (dar cam fără colţi) ai partidului, a mai arătat o dată cum a reuşit performanţa să piardă prezidenţialele din 2009, când avea 54% la 46% în sondaje, până la confruntarea finală cu Traian Băsescu, moment în care a dat cu procentele în gard. De data aceasta, domnul Geoană a negat negaţia atât de mult, încât nimeni nu ştie ce anume a produs intoxicaţia la nivel de partid: păi, dacă e „aşa-zis”, nu mai e „pretext”, iar, dacă e „aşa-zis”+”pretext”, n-ar mai trebui să fie „pseudo”. Nu credeţi? De unde concluzia că intoxicaţia subţire cu vorbe aiurea se ţine. Plus curajul de a ne spune, cu nume şi prenume, cine intoxică („anumiţi”).

• „Consiliul Local şi Primăria Sectorului 4 îi va confera post-mortem lui Ion Diaconescu titlul de Cavaler al civismului.” (Cristian Popescu Piedone, Antena 3, 12 octombrie 2011)

Dacă tot ne-a spus că ambele instituţii „va” face gestul de a-l onora pe regretatul lider ţărănist, primarul Sectorului 4 a venit şi cu o adăugire la limba română, verbul „a confera”, un fel de „a conferi”, îmbunătăţit cu a „onora”.

• „Cam în jur de 8 miliarde intră la cheltuielile materiale... Mă aştept de la preşedinte să vorbească cu capul la el.” (Mugur Ciuvică, Antena 3, 15 noiembrie 2011)

Şirag de perle, cinste cui te-a spus pe post! Nu numai că am avut „circa vreo” câteva cuvinte, sudate într-un pleonasm de mai mare dragul („cam în jur de”), dar, ca bonus, am primit şi două cacofonii, una micuţă („ca-cu”), alta – imensă („capul la”)! Propunem să se infiinţeze, în cadrul Grupului de Investigaţii Politice al domnului Ciuvică, şi un departament de Investigaţii Lingvistice.

• „În societate, rolul femeii este foarte inferior.” (Mbella Nzuzi, N24 Plus, 11 noiembrie 2011)

Da, e adevărat că emisiunea a fost o reluare de la „Nu suntem blonde” de acum câţiva ani. Da, ştim că teleasta congoleză de azi, abia adaptată atunci la limba română, vorbeşte relativ bine pentru un oaspete. Dar monstruozitatea de limbaj rămâne printre „cele mai inferioare” exemple de nearătat vreodată copiilor.

• „Am avut la Playboy o şedinţă foto cu patru tinere domnişoare parfumate.” (Radu Mazăre, Realitatea TV, 22 octombrie 2011)

Aşteptăm pictorialele primarului constănţean cu „domnişoare în vârstă” neparfumate şi cu „domnişoare mature” natur, eventual transpirate.

• „Din toate formularele alea nu se extrage decât câte persoane locuieşte în casă.” (Recenzor, Radio Zu, 26 octombrie 2011)

Cine să mai creadă în rezultatele recensământului din 2011? Dacă oamenii trimişi de autorităţi să numere populaţia nu fac bine acordul între subiect şi predicat, ajungem la dileme de felul: „Câţi oameni are familia Popescu, dacă toţi este acasă? Sunt unul sau e mai mulţi?”

• „Cine poate să uite detaliile mărunte?” (Titraj, Discovery History, 22 octombrie 2011)

Nimeni, desigur! În schimb, toţi vrem să uităm aceste „mici amănunte” ale pleonasmelor cu grad ridicat de risc, tocmai pentru că ele sunt „imens de colosale”.

• „Echipa Oţelul Galaţi a învins în deplasare cu scorul de 2-1 echipa Oţelul Galaţi.” (Pe ecran, Antena 3, 23 octombrie 2011)

Campioană en-titre a României, echipa gălăţeană are (în viziunea celor ce pun texte pe ecran) puteri paranormale de dudublare, fiind, în acelaşi timp, şi acasă, şi în deplasare, la Galaţi, unde reuşeşte să se învingă singură, nu ca în Liga Campionilor, unde măcar o bat toţi adversarii, cu mic, cu mare. Câtă dreptate avea cel ce spunea că nu există adversar mai puternic decât tine însuţi. Aşteptăm revanşa gălăţenilor în faţa gălăţenilor, de acasă... de la Galaţi, evident.

• „Sunt predispuşi persoanele care au cifra respectivă.” (Astrolog, Antena 3, 17 octombrie 2011)

Să înţelegem că e vorba numai despre bărbaţi? „Persoane” suntem toţi, indiferent de sex, dar „predispuşi” nu pot fi decât bărbaţii, eventual şi homosexualii, nu?

• „Un jucător apărut recent în setupul echipei naţionale.” (Eurosport, 15 noiembrie 2011)

Vrând să se scalde în lacul cu mirodenii şi neologisme („setup”), vorbitorul de la eurocanalul plin de rafinament a căzut în puţul cu barbarisme şi ligamente de grad zero, care fac trimitere involuntară şi vulgară la sexul bărbătesc de sub veşmântul popular. Daţi-o-n setupul ăla de treabă, nu mai vorbiţi urât în public!

• „Americanii de la Toro au inaugurat la Ploieşti o fabrică care va produce sisteme de microirigaţii.” (pe ecran la Antena 3, 5 octombrie 2011)

Dorim să ştim dacă microirigaţiile acestea sunt capabile să ducă la canal macrocacofoniile ce ni se oferă la televizor, scrise cu litere agere.

• „Proiectul de revizuire al Constituţiei pentru scoaterea sintagmei stat naţional a fost introdus de UDMR pe furiş.” (Antena 3, 2 noiembrie 2011)

Influenţaţi de vorbirea de tip udemerist, jurnaliştii care au redactat ştirea au început să încurce masculinul cu femininul, genuri existente în limba română, nu şi în maghiară, care este o limbă frumos, dar greu. Şi uite cum, nu pe furiş, ci în văzul şi auzul lumii, limba română este călcată în copite.

• „Concurenţii s-au pregătit cu noi stil de dansuri.” (Iulia Vântur, Pro TV, 11 noiembrie 2011)

Imprevizibila Iulia Vântur de la „Surprize, surpri...”, pardon!, de la „Gafez pentru tine”... scuze!, de la „Dansez pentru tine”, ne întinde o capcană. Nu ştim ce a vrut să spună: că dansatorii s-au pregătit cu „noi” (mă rog, cu „ei”) sau că dansatorii au pregătit un singur stil de dans cu mai multe noutăţi incluse. Nici din această dilemă nu putem ieşi.

• „Scriitorii nu-şi pot multiplica cărţile.” (Maria Grapini, Antena 3, 10 noiembrie 2011)

Săracii scriitori! Bieţii cititori! Vai de capul telespectatorilor, cărora li se trimit asemenea cacofonii contondente.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (64)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „În cursul după amiezii de ieri seară a fost anunţată şi conducerea şcolii.” (Cristian Alexandrescu, inspector general şcolar, Antena 3, 4 noiembrie 2011)

Nu ştim dacă a fost mai bine aşa sau era mai util să fie făcut anunţul ieri noapte la prânz sau mâine dimineaţa în amurg.

• „Ion Diaconescu... tocmai el a înfiinţat PNŢ în 1936.” (Realitatea FM, 12 octombrie 2011)

Câte perle pe secundă de emisie! Născut în 1917 şi decedat în 2011, venerabilul ţărănist Ion Diaconescu nu avea cum să înfiinţeze Partidul Naţional Ţărănesc în 1936, din mai multe motive: a) PNŢ a fost înfiinţat zece ani mai devreme, în 1926, de către Iuliu Maniu şi Ion Mihalache; b) Ion Diaconescu, oricât de devreme ar fi intrat în viaţa politică, nu putea fi cooptat, la 9 ani, în echipa de lideri fondatori şi maturi ai PNŢ, şi nici măcar la 19 ani, dacă anul 1936 ar fi fost corect.

• „Zvonurile i-au lăsat reci pe greci.” (Pro TV, 9 septembrie 2011)

Două chestiuni: una climatică şi una poetică. Se pare că falimentul ţării lor le ia grecilor până şi ceea ce nu credeau că vor pierde vreodată: căldura. Comentatoarea, româncă, e născută poetă şi face rime sarcastice, chiar când Atena se scufundă din cauza datoriilor suverane.

• „Să demonstrăm că acel 0-5 de la Haifa nu a fost întâmplător.” (Ilie Stan, Antena 3, 3 noiembrie 2011)

Şi noi, care tocmai încercam să dăm circumstanţe atenuante, că incredibila înfrângere din Israel a fost un accident! Dar, dacă antrenorul Stelei zice că nu a fost o întâmplare, să-l credem!

• „Mi-ar place foarte tare să se înfiinţeze şi la noi Asociaţia Pensionarilor, cu Traian Băsescu preşedinte.” (Cristina Stamate, Antena 3, 4 noiembrie 2011)

Întâi şi-ntâi că e vorba de o actriţă cu multă experienţă, care ar fi trebuit „să vorbeşte” corect româna. În al doilea rând, că verbul valabil era „a plăcea”, nu „a place” şi la debutul doamnei Stamate, şi a rămas aşa şi azi, în noul mileniu. În al treilea rând, că unei doamne nu-i stă bine să recunoască în public că îi place „tare” (şi Mihaela Rădulescu e abonată la această formulă).

• „Concordia Chiajna a primit o lovitură liberă de la 11 metri.” (Naţional TV, 1 noiembrie 2011)

Nici penalty-urile nu mai sunt ce au fost odată, când loviturile de la 11 metri se trăgeau sigur direct pe poartă. Dar probabil că, din cauza degradării situaţiei în ţară, inclusiv la Chiajna, oamenii se gândesc mai bine dacă să tragă direct sau să paseze. Nu am aflat cât de liberă a fost lovitura şi nici dacă nu a ieşit, între timp, vreo hotărâre a International Board prin care loviturile de la colţ să fie obligatoriu executate direct pe poartă.

• „Mai sunt şi astăzi unii care cred că teatrul va dispare.” (Ion Lucian, Radio Bucureşti FM, 1 noiembrie 2011)

Unii sunt siguri, maestre, că va dispărea şi conjugarea a doua „ea-ere” (cu verbe ca a plăcea, a dispărea, a vedea, a părea), lăsând locul agresivei conjugări a treia „e-ere”, care va înghiţi totul din jur şi va aduce la putere forme hidoase ca „va vede”, „mi-ar pare” sau deja cunoscuta „mi-ar place”.

• „Nu există alegeri electorale în partide.” (Pro TV, 18 octombrie 2011)

Păi cum să existe, din moment ce „electoral” presupune exact „a alege”?

• „Bărbatul avea nenumeroase fracturi.” (Pro TV, 9 septembrie 2011)

Mai bine-aşa! Decât să se piardă timp important de emisie cu o formulă ca „numeroase, nenumărate”, a fost în interesul postului să se comprime exprimarea, ca să intre câteva secunde în plus de publicitate. Problema e că hibridul lexical creat înseamnă puţine fracturi, nicidecum foarte multe.

• „Oamenii legii încearcă să afle de la ce a pornit acest incendiul.” (Larisa Popa, Pro TV, 9 septembrie 2011)

Aşa e când reporterul nu citeşte exact ce i-a dat producătorul şi improvizează!

• „Camere de luat supravegheri... camere de luat supravegheri... camere de luat supravegheri.” (Saviana Rusu, Realitatea TV, 10 octombrie 2011)

Ca să se asigure că nu ni s-a părut, ca să ne fie clar că a spus o trăznaie, teleasta a rostit de trei ori ceva ce nu există nici în tehnica modernă.

• „Interlopul a susţinut că este arestat politic.” (Antena 3, 26 octombrie 2011)

Iar noi susţinem că nu se pun unele după altele cuvinte care se termină cu „pul” şi cuvinte care încep cu „a”.

• „Morga pe care o adoptează... în ceea ce privesc bijuteriile.” (Cătălin Botezatu, realitatea FM, 27 octombrie 2011)

De când e teleast şi radiourile îi sorb cuvintele, creatorul de modă vorbeşte tot mai rafinat. Aici, în numai câteva cuvinte, Bote al Biancăi a reuşit să prezinte o colecţie inestimabilă, cu formă greşită şi dezacord de toată frumuseţea în coadă.

Andrei Păunescu