20 februarie 2013

Vino acasă



http://www.youtube.com/watch?v=aj19011ZpDs
Vino acasă, Andrei Păunescu, 17 februarie 2013, vă ofer prezentarea de lucru a piesei noi, în premieră, la Club MoJo, din Bucureşti.

Ce simplu îmi părea că este
Când ai fugit dintr-o poveste
Pe care am făcut-o-n doi,
Spunând că nu vom da-napoi,
Amicii-mi zic:„S-o laşi să plece,
Va regreta, de or să-i sece
Şi trup, şi suflet prea curând”,
I-ascult, dar mă trezesc strigând:
Vino, vino acasă!

Spun toţi: „Ea n-o să te-nţeleagă,
Dar şi aşa îţi este dragă,
Tu, părăsit, eşti şi mai tare,
Ai minte, gură, mâini, picioare,
E plină lumea de femei,
Dar tu vezi doar prin ochii ei
Speranţa care astăzi moare,
Ea este farsa cea mai mare”,
Dar vino, vino acasă!

Orice-ar bârfi toţi cei din jur,
Pe toţi îmi vine să-i înjur,
Chiar dacă au sau nu dreptate
Şi m-oi fi înşelat – se poate,
De când iubirea mi s-a dus,
Nu mai am zori, ci doar apus
Şi-n suflet mi-e atât de frig,
Încât cu disperare-ţi strig:
Vino, vino acasă!

Erai atâta de frumoasă
Când îţi cântam cu voce joasă
Că vreau să mă inviţi la masă,
Apoi, în patul de acasă,
Copii să facem fără număr,
Trăind doar umăr lângă umăr,
Cetatea să ne-o construim
Şi să simţim doar gândul prim,
Vino, vino acasă.

Chiar de-ai fugit în lumea mare,
Nu vreau să-ţi ceri umil iertare,
Doar că, venind târziu ‘napoi,
Pustiu va fi în amândoi,
Eu te voi fi uitat demult,
Vei plânge, iar eu o s-ascult
Doar cântecul ce ţi l-am scris,
Când te chemam în orice vis:
Vino, vino acasă!

Nimic nu te-a putut reţine,
Nimic n-ai înţeles din mine,
Că nu mă meriţi n-o să zic,
Nimicul merită nimic,
Tu n-ai fost una dintr-o turmă,
Ci doar iubirea de pe urmă,
Chiar de-ai făcut o nedreptate,
Te chem, că altfel nu se poate:
Vino, vino acasă!

Andrei Păunescu, ianuarie 2013

Emisiunile trece, perlele rămâne (119)



Din puţul fără fund, cu telecomandă



Râpă la înălţime, de regulă întotdeauna • „Enduteric”: redactorul mai prost ca puştiul criminal

• „De regulă, m-am dus întotdeauna când am fost invitat (la întâlnirile PDL).” (Traian Băsescu, Antena 3, 14 februarie 2013)
Asta a fost „regula” noastră naţională, din 2004 încoace, de când domnul Băsescu a fost ales preşedinte, că „mereu câteodată” s-a băgat în probleme de partid, „veşnic uneori” a fost neconstituţional de partizan politic. Iar asta nu ar fi trebuit să o permitem „niciodată deloc”, nu „niciodată adesea”.
• „Adrian Năstase a intrat în inchisoare pentru o găinărie.” (Traian Băsescu, B1TV, 14 februarie 2013)
Câteva inadvertenţe logice şi morale în discursul pasional al preşedintelui Băsescu: ori domnul Năstase nu trebuia să intre la puşcărie, dacă e vorba de o găinărie, ori e prea bogat Traian Băsescu, încât consideră că 750.000 de euro (prejudiciul calculat de instanţă) reprezintă o nimica toată.
• „Eu vin cu un eşec dezastruos.” (Codrin Ştefănescu, Antena 3, 14 februarie 2013)
Vorbitorul spunea ce ar fi trebuit să spună preşedintele Băsescu, revenit de la Bruxelles cu 9 miliarde de euro mai puţin pentru România, dar afirmând că pierderea a fost un câştig. Aşa face mereu Uraganul Băs: provoacă dezastre şi ne spune cât de mult bine ne-a făcut. De aceea, ne facem că nu vedem formula pleonastică (eşecul poate fi altfel decât rău?)
• „Din nou, Râpă este la înălţime... Steaua nu reuşeşte însă totuşi să continue... Frank de Boer – un tip căruia îi place să căştige mereu.” (Ajax Amsterdam – Steaua Bucureşti 2-0, Digi Sport 1, 14 februarie 2013)
La atâtea prostii, atâtea comentarii: 1) De multe ori în istorie, românii au fost în râpă, dar s-au crezut la înălţime. 2) Pleonasmul putea fi şi mai bogat: însă, totuşi, dar, cu toate acestea... Ce e cu voi, dragi comentatori? Aţi epuizat bogatul lexic sinonimic/tautologic românesc? 3) Ce chestie tare! Unui antrenor să-i placă să câştige mereu?! Noi credeam că alţi antrenori muncesc cu dorinţa ascunsă de a pierde mereu, iar alţii adoră să ia bătaie, dacă se poate, la scor.
• „Înseamnă că Elena Udrea nu se poate califica ca lider politic.” (Cosmin Guşă, Realitatea FM, 18 februarie 2013)
Dar ca cacofonie, se poate califica oricând!
• „Tipul acesta de acuzaţie.” (Elena Udrea, Antena 3, 18 februarie 2013)
Ce rău îi stă unei femei cu ligamentul falic (pul+a) în gură! Mai ales dacă femeia respectivă a intrat de la început în gura lumii, în gura presei, ca o blondă care l-a orbit pe însuşi Zeus de la Cotroceni.
• „Cel mai ieftin bilet la partida CFR Cluj – Inter Milano este 50 de lei, iar cel mai ieftin este 100 de lei.”
Mulţumim pentru ajutor şi informaţie. Bine, am înţeles cât e cel mai ieftin, dar nu ne-aţi spus şi cât e cel mai ieftin. 75 de lei cumva e cel mai ieftin? Prea scump! Dincolo era mai ieftin! Mai bine luăm un bilet ieftin de 50, decât unul ieftin de 100 de lei. (Realitatea FM, 19 februarie 2013)
• „Sună destul de scheri noul mod de căutare pe Google.” (Realitatea FM, 19 februarie 2013)
Ca să vedem cât e de familiarizat cu limbile străine, vorbitorul ne-a dat în cap direct cu termenul englezesc „scary”, care nu e nici neologism şi nici măcar barbarism. Asta chiar e „înfricoşător”.
• „Un domeniu înfloritor dacă ne permitem să scadem preţul.” (Realitatea FM, 19 februarie 2013)
Corect este „să scădem”, de la „a scădea – scădere”. Nu e corect şi nici nu sună bine „a scade- scadere”.
• „Legea trebuie să dispară şi va dispare.” (Mircea Dogaru, Realitatea FM, 19 februarie 2013)
Mai bine „va dispărea”, ca să nu dispară conjugarea a doua (EA-ERE) din limba română.
• „Femeia a participat (în spital) la un pictorial maraton destul de incendiar.” (România TV, 19 februarie 2013)
Cum adică „destul de incendiar”? Adică au luat sau n-au luat foc bolnavii în paturile de pe secţie? Erau aproape să se aprindă, dar nu s-au aprins? A venit medicul de gardă cu hidrantul sau calmantul? Incendiul este sau nu este, la fel ca graviditatea, viaţa şi moartea. Nu poţi fi „destul de” gravidă, de mort sau de viu, decât în licenţe poetice, dar nu şi în limbajul ştirilor.
• „Vorbim despre o clasă medie din Bacău: sunt săraci şi nevoiaşi. Pentru ei, familia Sechelariu a pregătit 500 de porţii.” (România TV, 19 februarie 2013)
Asta e diferenţa dintre clasa medie de la noi şi cea din Germania sau America: un individ din clasa medie din Vest nu prea are nevoi materiale şi se gândeşte nu la ziua sa de mâine, ci la ziua de poimâine  a copiilor. La noi, clasa medie se îmbulzeşte să pună mâna pe un blid de pomană, la înmormântarea fostului primar de Bacău, Dumitru Sechelariu.
• „Intensitatea suprafaţei solare.” (Oreste Teodorescu, Antena 2, 19 februarie 2013)
Oreste a căzut în capcana ezoterismului unei vorbiri prea grăbite. Ne facem că nu s-a întâmplat.
• „Din punct de vedere enduteric...” (titraj, Realitatea TV, 19 februarie 2013)
Aici editorul de ştiri de televiziune a fost mai prost, mai incult, decât puştanul criminal din Târgovişte care, cu cătuşele la mâini, a vrut să explice, din punct de vedere „ezoteric”, de ce l-a omorât pe un biet licean care iubea aceeaşi fată. Toată lumea a auzit „ezoteric”, numai profesionistul în comunicare de la Realitatea TV nu, ci un cuvânt despre care nu ştiam: „enduteric”, pe care ni l-a şi scris pe ecran, ca să ne ajute să înţelegem ce nu s-a auzit prea bine. Mai bine ne lăsa fără explicaţie.
• „Chelsea e aproape ca şi calificată.” (Valentin Moraru, Digi Sport 1, 15 februarie 2013)
De ce v-aţi oprit aşa de repede cu formula pleonastică? Mai erau soluţii. Limba română e prea bogată pentru tautologii atât de firave.
• „Cifrele şi statistica poate ajuta pe oricine.” (GiGa TV, 14 februarie 2013)
Şi „abecedarele face” bine la oricine, dacă le „lumea le citesc” la timp.
• „E o necesitate serviciile de informaţii.” (Florian Bichir, Realitatea TV, 15 februarie 2013)
Nu, nu am fost noi prea exigenţi. Nu putem considera că „e” se acordă cu „necesitate”. Când avem în propoziţie două substative (necesitate şi serviciile), predicatul se acordă cu substantivul articulat, care aici era la plural, „serviciile”. În rest, sigur că e nevoie de servicii, dar şi de mai multă atenţie la vorbirea românească, mai ales la televizor.
• „Hai să vedem cum arăta regiunile... Repet încă o dată.” (Răzvan Dumitrescu, emisiunea „Subiectiv”, Antena 3, 6 februarie 2013)
„Subiectiv”, fiecare face şi vorbeşte cum vrea, dar, „obiectiv”, subiectul ar trebui acordat cu predicatul, iar pleonasmul ar trebui evitat.
• „Una din consilierele personale a Marianei Câmpeanu.” (România TV, 14 februarie 2013)
Corect era „ale”, pentru că este la fel de clar că doamna ministru al Muncii are mai multe consiliere, pe cât e de clar că toţi agramaţii vorbesc la televizor.
• „Avem probleme cu primele doişpe companii din Franţa.” (Victor Ponta, Realitatea TV, 18 februarie 2013)
Domnule premier, nu numai că nu ar trebui spus „doişpe”, ci „doisprezece”, dar aici ar fi trebuit, în cel mai rău caz, să spuneţi „douăşpe”, pentru că era vorba despre „douăsprezece” companii.
• „Păcat că a fost un şut şutat.” (Ilie Dumitrescu, Digi Sport 1, 14 februarie 2013)
Dacă era un „şut pasat”, nu era păcat, desigur. Aşa, a fost o vorbă vorbită greşit.
• „Ioana Băsescu nu va fi în lumea mondenă.” (Ioana Mandache, România TV, 18 februarie 2013).
• „Fac şi desfac lumea mondenă.” (Antena 2, promo, 19 februarie 2013)
Oameni buni, „lumea mondenă” e un pleonasm, pentru că „ambele două” înseamnă acelaşi lucru (lume = monde). Folosiţi ruta ocolitoare sau varianta ajutătoare „viaţă mondenă”.
• „De-aia a tăcut domnul Băsescu şi-o să mai tace.” (Mugur Ciuvică, Antena 3, 6 februarie 2013)
Din păcate, preşedintele nu tace şi face numai prostii. Poate va veni şi clipa când „o să tace şi-o să face” şi ceva bine. Poate la pensie sau poate acolo unde îl va condamna viaţa „să-i place” să îşi ducă anii senectuţii.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (118)



Din puţul fără fund, cu telecomandă

Majorări de creşteri

• „Vor urma majorări de creşteri.” (Viorel Copil, Realitatea TV, 12 februarie 2013)
Aoleu, măriri la măriri, domnule lider sindical? Sau doar un „pleonasm tautologic”?
• „El (Băsescu) este într-o comedie burlească.” (Hanibal Dumitraşcu, Antena 3, 10 februarie 2013)
Renumitul psiholog a avut o scăpare „grotească”. Corect era „burlescă”.
• „Secretarul de stat, ministrul, ambasadorul vine şi ne spune.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 10 februarie 2013)
Dacă toţi trei „vine şi ne spune”, e de bine: există solidaritate şi unitate între politicieni şi diplomaţi.
• „Exclud posibilitatea unei glume sau a unei răzgândeli.” (Alina Gheorghiu, Antena 3, 11 februarie 2013)
Noi nu excludem posibilitatea unei glume, din moment ce doamna parlamentar a folosit această formă hibrid a „răzgândirii”.
• „Slovacii conduc... slovacii au dominat categoric.” (Turcia-Cehia 0-2, Eurosport 2, 7 februarie 2013)
Ne uitam pe ecran, unde scria clar că joacă Turcia şi Cehia, apoi ascultam nenumăratele referiri ale comentatorului la slovaci şi nu ne venea să credem. Nu că n-am regretat spargerea vechii Cehoslovacii, dar, din 1994, Cehia şi Slovacia sunt state diferite. Către finalul meciului, vorbitorul s-a dat, uşor-uşor, pe brazdă şi a început să vorbească şi de cehi, de parcă slovacii imaginari din gura lui nici nu ar fi existat. Fără a-şi cere iertare şi a-şi da nişte palme.
• „Europa, care are destule probleme, nu-i mai trebuie încă una.” (Dumitru Pelican, Antena 3, 7 februarie 2013)
Caz tipic de dezacord, prin schimbarea construcţiei gramaticale în timpul vorbirii. Trebuia spus ori „Europei... nu-i mai trebuie...”, ori „Europa... nu are nevoie de...”.
• „Reacţia domnului senator Minor Mitrea.” (Gheorghe Funar, România TV, 7 februarie 2013)
Dacă a fost o greşeală involuntară, e amuzantă. Dacă a fost cu intenţie, e şi mai amuzantă. Şi Miron Mitrea ar trebui să râdă.
• „Pardemocrat Liberal a fost un partid de lider... Am deci să candidez la funcţia de preşedinte al Pardemocrat Liberal.” (Elena Udrea, Pro TV, 12 februarie 2013)
Vorbind mereu repede, în permanentă grabă după parvenire politică şi nu numai, doamna Udrea nu poate rosti corect nici măcar numele partidului pe care vrea să-l conducă. Înghite mereu silabe, cu aceeaşi sete cu care adună averi şi funcţii.
• „Ca şi locaţie, (România) e o ţară superbă.” (Alex Velea, Antena 2, 7 februarie 2013)
Cântăreţul, vrând să fie preţios în vorbire, a băgat un „şi” inutil (nu era pericol de cacofonie) şi a folosit involuntar un termen care, din păcate, se potriveşte tot mai mult ţării noastre. Locaţia este un spaţiu închiriat pentru un scop anume, iar România, proprietate a şmecherilor şi străinilor, începe să fie utilizabilă numai dacă e închiriată.
• „Toată lumea s-a aşteptat ca acest proces să divorţeze.” (Ovidiu Oanţă, Pro TV, 7 februarie 2013)
Dacă nu aţi înţeles despre ce e vorba, vă spunem noi: divorţul dintre handbalista Alina, descoperită a fi lesbiană, şi Robert Păcuraru, soţul ei rămas heterosexual, care nu a acceptat să ştie că femeia lui este femeie (sau bărbat) pentru o altă handbalistă. Fault!
• „Tipul acesta de râs.” (Renate Weber, Antena 3, 10 februarie 2013) • „Putem merge până la excluderea din corpul academic.” (România TV, 8 februarie 2013)
Zău? Ne aşteptam la o exprimare mai atentă din partea unei doamne juriste şi activiste publice şi din partea unui profesor care îl critica pe un alt profesor.
• „Referirile din presa internaţională făceau referire (la carnea de cal din România).” (Daniel Constantin, Antena 3, 11 februarie 2013)
Liderul Partidului Conservator şi al agriculturii noastre de azi a vrut să o ia la pas în scandalul vacilor care au ajuns cai în Occident, dar a ajuns să galopeze tautologic. Cataclop-cataclop!
• „Putea să spună că a prins trei preoţi care nu bon pe lumânări.” (România TV, 13 februarie 2013)
Sau putea să spună că trei preoţi, dacă au casă de marcat, „dau” bon.
• „Încă o dată repet.” (Costin Georgescu, România TV, 13 februarie 2013)
Şi noi, încă o dată spunem: evitaţi pleonasmele, oameni buni!


Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (117)



Din puţul fără fund, cu telecomandă

Limbă violată cu blândeţe

• „Oamenii politici locali îi subjugă pe oamenii de afaceri şi îi pune să plătească.” (Dan Diaconescu, B1 TV, 2 februarie 2013)
Adevărat a grăit nea Dan, dar nu şi corect gramatical. Acordul dintre subiect şi predicat trebuie respectat, cu toată otevizarea la care asistăm, chiar dacă reuşitele mediatice şi politice ale lui D.D. se bazează pe succesul OTV la oamenii fără prea multă cultură.
• „Anul trecut s-a depus 10.000 de amendamente... Încercăm cam de vreo 2-3 luni s-o invităm în emisiune.” (Silviu Mânăstire, Realitatea FM, 1 februarie 2013)
Incisiv discursul noii vedete a Realităţii TV, dar, uneori, neatent construit. Hai să spunem că nu am auzit noi acel „u”, care făcea diferenţa dintre singularul greşit şi pluralul corect, dar pleonasmul triplu este clar. De ce triplu? Pentru că „vreo” şi „cam” înseamnă acelaşi lucru, iar „2-3” presupune, în sine, o aproximare.
• „Gâlceava aceasta veşnică care ia naştere.” (Hanibal Dumitraşcu, Antena 3, 6 februarie 2013). • „Oameni din anturajul lui Cioacă care ştiu mai mult.” (avocata Elodiei, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
Hai poftă bună tuturor cacofonicilor din mass-media, care mai au şi diplome de specialişti în exprimare (un psiholog şi o avocată).
• „Doişpe mii de euro... Este 36.000 rămaşi!” (Dan Negru, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
După ce că nu sunt „douăsprezece”, nu sunt nici măcar „douăşpe”! Nasol şi ciudat, ţinând cont măcar de faptul că, pentru Dan Negru, suma „care sunt” chiar nu e una mare şi ne aşteptam ca freneticul om de televiziune să folosească pluralul şi când vorbeşte în somn, mai ales când e vorba de bani.
• „Turnul Eiffel este din oţel armat.(concurentă, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
E doar din oţel, doamnă! Betonul e armat, dacă are plasă de oţel înăuntru, dar oţelul e oţel şi atâta tot. Vă daţi seama cum ar arăta Turnul Eiffel, dacă toată structura de oţel ar avea şi beton în jur?
• „Răpite, sechestrate şi violate cu sălbăticie de trei bărbaţi.” (sumar-promo la „Un show păcătos”, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
Păi cum să fie violul, decât sălbatic? Se poate viol cu blândeţe, cu tandreţe?
• „Domnule Dan Diaconescu,... îi rechemaţi înapoi pe cei rătăciţi?” (Laura Chiriac, România TV, 6 februarie 2013)
Pleonasm, cuvânt dulce, când te-aud, eu m-aş tot duce. Din faţa televizorului.
• „Cristina Vărzaru, cu siguranţă poate cea mai valoroasă jucătoare din lume.” (TVR 2, Spania – România 26-30, 7 decembrie 2010)
„Evident probabil” că „în mod cert posibil” aşa este sau nu este aşa.
• „Ursul latră, câinii trec.” (Lucian Bute, Realitatea TV, 30 mai 2012)
Greşeala marelui nostru boxer este scuzabilă, fiind făcută la numai trei zile după ce Carl Froch i-a luat titlul mondial la Nottingham cu nişte pumni devastatori.
• „Ne putem privi în urechi.” (traducătoarea, după meciul de box dintre Lucian Bute şi Carl Froch, Realitatea TV, 30 mai 2012)
Greşeala traducătoarei nu are nicio justificare, pentru că nu ea a luat pumni în cap, deşi, poate, ar fi meritat măcar unul, aşa, uşor, în joacă.
• „Să avem succes de cauză.” (Realitatea FM, 5 februarie 2013)
Formula bună, care nu i-a venit vorbitorului la timp, era „câştig de cauză”. Treacă de la noi...
• „Îi cerem premierului Ponta să-l demită pe ministrul Fenechiul.” (Cezar Preda, Realitatea TV, 4 februarie 2013)
Cât respect! Un PDL-ist să articuleze inutil numele propriu al unui PNL-ist nu credeam că va fi posibil.
• „Răbdare am enorm de mult. Cu timpul stau prost.” (Victor Ponta, Realitatea FM, 5 februarie 2013)
Premierul se pare că nu stă foarte bine nu numai cu timpul, ci şi cu identificarea formulelor tautologice.
• „Magistraţii a admis cererea şefului statului (care-i cere lui Dinu Patriciu despăgubiri de 50 de bani).” (Realitatea FM, 4 februarie 2013)
Cum? Ei „a” admis? La asemenea magistraţi, iată şi jurnalişti pe măsură, care nu fac nici măcar acordul între subiect şi predicat.
• „Omu’ e mult mai relaxat... Ca drept dovadă” (Luis Lazarus, Antena 2, 1 februarie 2013)
Noi ştim că lui Luis Lazarus îi plac femeile şi, probabil, sexul fără prejudecăţi, dar ar fi bine să formuleze mai atent, ca să nu înţelegem că ar fi vorba despre un sex oral relaxat, ci despre un om foarte relaxat. În plus, sunt de evitat formulele redundante: era suficient „ca dovadă”, nu mai era nevoie şi de „drept”.

Andrei Păunescu

3 februarie 2013

Las-o să plece



Când vezi că totul s-a sfârşit,
Că dragostea-i la asfinţit
Şi-n braţe nu mai vrea să-ţi stea
Şi moare trist iubirea ta,
Las-o, las-o să plece!

Când ţi se rupe... inima
Că nu mai vrea să fie-a ta,
Când nu te simţi stăpân pe ea,
Când ţi-a şi spus că va pleca,
Las-o, las-o să plece!

Las-o să fugă,
N-o vei convinge cu nicio rugă,
Dacă e rece,
Tot o să plece!
Las-o, las-o să cadă,   
Să-i fie dor de-această baladă,
Orice ai face, nimic nu ţine,
Dacă poate trăi fără tine,
Departe de tine.

Când te apucă... jalea iar
Şi te încearcă alt coşmar
Că-n alte braţe se va duce
Şi ţie îţi va pune cruce,
Las-o, las-o să plece!

Când eşti căzut pe gânduri, vai,
Speranţe nu mai ai şi stai
Pe ghimpii geloziei crunte
Ce ţi se strânge-n piept şi-n frunte
Las-o, las-o să plece!

Las-o, las-o în pace,
Dragoste cu forţa nu se face,
Tu o cunoşti şi simţi că minte
Că încă te vrea şi te-aşteaptă cuminte,
Las-o, las-o la altul,
Să vadă de jos că tu ai fost înaltul,
Las-o să se mintă că-i e bine,
Nimeni n-o va iubi ca tine.

Când vezi cum tot ce a jurat
A şi uitat, a şi pătat,
Când ştii că este prea nedrept
Şi simţi cum arde focu-n piept...

Las-o să dea cu fruntea de pragul de jos,
Să vadă c-a pierdut tot ce-a fost frumos,
Las-o, nu mai sta ca pe ace,
Iart-o (şi tu), că nu ştie ce face,
Las-o, las-o să plece!
Las-o!

Un cântec nou de Andrei Păunescu,
9 ianuarie 2013

Emisiunile trece, perlele rămâne (116)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Dezacorduri

• „Manelele nu este o tradiţie.” (România TV, 9 ianuarie 2013)
Nu „este”, dar „a” devenit, la fel cum au devenit obişnuite dezacordurile crâncene exact în gura celor care ar trebui să propage corect limba română la televiziuni.
• „Ăia zice: nu!” (Florin Piersic, Antena 3, 24 ianuarie 2013)
Să-i dăm marelui actor circumstanţa atenuantă că a vorbit pe repede înainte şi că o fi rămas în pielea lui Mărgelatu, care era el tare la multe, dar sigur nu şi la şcoală.
• „Nostalgicii se adună la Cimitirul Ghencea unde cuplul Ceauşescu sunt înmormântaţi.” (N24 Plus, 26 ianuarie 2013)
Sigur că un cuplu este format din doi, dar, aici, subiectul gramatical este la singular şi tot la singular trebuia să fie şi predicatul.
• „Carnea de pui şi carnea de peşte întăreşte rinichiul.” (Radio Bucureşti FM, 29 ianuarie 2013)
OK, mulţumim pentru informaţie. Dar vrem să ştim care fel de carne întăreşte şi partea din creier care reţine pe viaţă regulile de bază ale gramaticii, de exemplu aceea că subiectul şi predicatul se acordă în număr?
• „Să vă spun ce nu ne plac nouă, bărbaţilor, în relaţia cu femeia.” (Claudiu Bogdan, matinal, OTV, 16 ianuarie 2013)
Să vă spun eu ce nu le place femeilor: ca bărbaţii să nu fie atenţi la felul în care vorbesc.
• „Consulatul şi ambasada este teritoriu românesc.” (Cătălin Dancu, Pro TV, 16 ianuarie 2013)
„Ambele două” este?
• „Vedetele CFR-ului au marcat şi ei.” (Pro TV, 30 ianuarie 2013)
Regula acordului în gen se aplică şi în situaţia în care vedetele sunt bărbaţi.


Pleonasme

• „Acuma, din nou s-a-ntors medicina naturistă.” (Victor Rebengiuc la Florin Piersic Show, TVR 2, reluare, 16 ianuarie 2013)
Marele actor ar trebui să suplimenteze stocul de hârtie igienică propusă în decembrie 1989 şi pentru uz (ne)gramatical.
• „Deontologie profesională...” (Marius Tucă, Antena 3, 16 ianuarie 2013)
Cu siguranţă, noi am auzit doar o parte dintr-o frază mai lungă, în care această formulare era necesară în context.
• „Cu aproximaţie, este vorba de circa două milioane de euro.” (Eugen Nicolăescu, Realitatea FM, 30 ianuarie 2013)
Miniştrii ne-au obişnuit să aproximeze de două ori în fiecare propoziţie, până dincolo de limita pleonasmului.
• „Miron Mitrea a încasat o sumă în jurul valorii de circa 600.000 de euro.” (Silviu Mânăstire, Realitatea TV, 16 ianuarie 2013)
„Adică cam aproape vreo” 1.000.000 de dolari, nu?
• „Medicii au retrimis din nou fetiţa la Spitalul Municipal.” (Realitatea FM, 15 ianuarie 2013)
„Iarăşi încă o dată a doua oară”?
• „Să începem cu prima.” (Antena 3, 17 ianuarie 2013)
Mai bine „începeţi cu ultima” sau, şi mai bine, începeţi cu abecedarul. E nevoie. Poate ne scutiţi de aceste pleonasme.
• „Preda îl loveşte pe Băsescu uşor, aşa, cu fineţe.” (Antena 3, 17 ianuarie 2013)
Păi cum altfel să-l lovească uşor, dacă nu cu fineţe? Există lovitură fină şi grosolană?
• „Sectorul 5 este cel mai prost administrat din toată capitala bucureşteană.” (Mihail Neamţu, România TV, 17 ianuarie 2013)
Ce-am mai putea spune la o asemenea prostie?
• „Mă-ntorc iar la baschet.” (Victor Ciutacu, Antena 3, 26 ianuarie 2013)
Pentru un asemenea meci, între oamenii lui Mircea Badea şi cei ai lui Ciutacu, trecem pleonasmul acesta la pierderi tehnologice.

Cacofonii, ligamente

• „Interlopul a fost achitat.. Timişoreanul Sergiu Cosmin Burkaş, interlopul acţiona... Interlopul a dispărut de la domiciliu în ziua crimei.” (Antena 3, 19 ianuarie 2013)
Ura, ura, ura, de trei ori ura! Sau, conform triplului ligament falic (pul+a), ula, ula, ula, de trei ori ula!
• „Este bine ca Comisia Europeană să afle tot ce se-ntâmplă... Băsescu curăţat de spălare de bani.” (Antena 3, 17 ianuarie 2013)
Formulări hoaţe, şugubeţe, de gimnaziu, şi o cacofonie de şcoală primară.

Forme greşite sau inexistente

• „Fără monarhie, România va dispare.” (Gheorghe Zamfir, Realitatea TV, 19 ianuarie 2013)
La fel cum sunt pe cale de dispariţie formele corecte „a dispărea” şi „a plăcea”, ambele de conjugarea a doua, care sunt călcate în picioare de formele greşite, cu profil de conjugarea a treia (a dispare, a place).
• „Demolarea eminentă a Arhiepiscopiei Romano-Catolice.” (Realitatea FM, 25 ianuarie 2013)
Iminentă da, eminentă – în niciun caz!
• „Niels Armstrong.” (Mircea Badea, Antena 3, 16 ianuarie 2013)
Cu gândul la colegul Niels Schnecker, realizatorul i-a schimbat numele primului pământean care (cică) a fost pe lună!
• „Turkmenia are de recuperat 14 milioane de euro.” (Gigi Becali, România TV, 24 ianuarie 2013)
Pe hartă şi la ONU există Turkmenistan. Dar ce înseamnă hărţile şi ONU pentru Gigi Becali?

Miracole, absurdităţi, aberaţii şi contradicţii

• „Nu puteţi opri întoarcerea în timp, domnule Ghişe!” (Teodor Baconschi, România TV, 17 ianuarie 2013)
Fostul ambasador la Paris, care a făcut posibil miracolul de la alegerile din 2009 (voturile pe bandă rulantă de la ambasadă, cu care Traian Băsescu a ieşit a doua oară preşedinte), mai face o minune: întoarcerea în timp. Ba chiar decretează că este inevitabilă, chiar irefutabilă.
• „Cod portocaliu de viscol în mare parte a ţării: în 7 judeţe.” (Cristina Şincai, România TV, 24 ianuarie 2013)
Sigur că, dacă e cod portocaliu doar într-un judeţ, tot rău este, dar, oricât de patetici am fi, nu putem considera că a şasea parte din ţară este „o mare parte” a ţării.
• „Copilul ar fi murit îngheţat sub sloiurile de zăpadă.” (Antena 1, 30 ianuarie 2013)
Noi ştiam că există sloiuri de gheaţă şi nămeţi de zăpadă, dar se pare că informaţia nu a ajuns şi la vorbitorul care a emis perla de gheaţă.
• „Are ceva care îmi miroase. Hai să nu zicem pute.” (Dumitru Pelican, Radio GSP, GSP TV, 16 ianuarie 2013)
Tocmai ziserăţi „pute”, adică vorbirăţi „câh”, ca să nu zicem „nasol”, că ar fi „naşpa”, domnule Pelican.

Andrei Păunescu

Emisiunile trece, perlele rămâne (115)



Din puţul fără fund, cu telecomandă

Cuvintele doare! Ludovic Bonaparte

• „... Cum a dat Ludovic Bonaparte.” (Sergiu Andon, România TV, 21 ianuarie 2013)
Poftim? Despre cine e vorba, domnule avocat? Despre Napoleon Bonaparte sau despre nenumăraţii „Ludovici” regali? Poate ne lămureşte domnul Napoleon Orban (fost Ludovic).
• „Acolo a fost opt găină şi o kokoş.” (Tatăl lui Attila Korodi, România TV, 16 ianuarie 2013)
Cum să iasă un patriot român din udemeristul de frunte, dacă tatăl lui, intervievat la Tuşnad, vorbeşte aşa prost româneşte, că şi urşii – patrioţi români - încep să îi atace orătăniile din ogradă de revoltă?
• „Adrian Năstase l-a numit la CNA preşedinte pe Ralu Filip, care, în secunda 2, a închis OTV-ul. Sigur că Ralu Filip şi-a pierdut viaţa ceva mai târziu.” (Dan Diaconescu, România TV, 22 ianuarie 2013)
Cum adică „sigur că”? Adică e ceva normal ca preşedintele CNA să decedeze dacă închide postul lui Dan Diaconescu? Sau ştie D.D. ceva ce nu ne-a spus până acum?
• „18 ianuarie 1868 – Marin Sorescu publică piesa Iona.” (pe ecran la Realitatea TV, 18 ianuarie 2013)
Alo? Gimnaziul? Mai aveţi locuri pentru cei care scriu pe ecran şi dau pe post asemenea enormităţi? Cum să publice Sorescu o piesă în 1868, când el s-a născut abia în 1936?
• „Fiecare cu problemele lor.” (Paula Rusu, România TV, 21 ianuarie 2013)
Caz tipic de dezacord. Corect ar fi fost „Fiecare cu problemele lui” sau „Toţi cu problemele lor”. Ori, ori...
• „Uneori, cuvintele doare.” (Radio comercial, într-un autobuz, 22 ianuarie 2013)
Megadezacordul a încălzit inimile călătorilor ratei Curtea de Argeş-Bucureşti şi i-a făcut să tresară chiar şi pe „analfabeţii care vorbeşte” de obicei prost. Dar nici aşa de prost şi, în niciun caz, la difuzoarele publice.
• „Toţi membri CNA au foste de acord cu închiderea emisiei CNA.” (România TV, 22 decembrie 2012)
Desigur, era vorba despre închiderea postului OTV al lui Dan Diaconescu, dar ni s-a părut că merită preluată perla, mai ales că sunt atât de mulţi care consideră că ar fi mai bine fără Consiliul Naţional al Audiovizualului.
• „Deocamdată, până acum, bugetul e o chestie ezoterică.” (Victor Ponta, Antena 3, 9 ianuarie 2013)
Bugetul nu e numai ceva ezoteric, ci a devenit şi ceva pleonastic, chiar în gura premierului.
• „Coz cleizd, cum se spune.” (Pavel Abraham, Antena 3, 11 ianuarie 2013)
Tocmai, că nu aşa se spune, domnule general, în engleză, la „caz închis”, ci „Cheis clouzd” (Case closed), chiar dacă era vorba despre „Cazul Şoric”. Dar ce, să ne certăm pentru atâta lucru?
• „Parlamentul are 13% încredere în populaţie.” (Gigi Becali, România TV, 11 ianuarie 2013)
E adevărat, doar că, măcar din punct de vedere teoretic, e invers: populaţia are doar 13% încredere în parlament. În realitate, pe durata mandatului, se schimbă situaţia şi parlamentarii sunt şmecherii, nu alegătorii.
• „Ortacii nu au mai vrut să iese la suprafaţă.” (Antena 3, 12 ianuarie 2013)
Poate şi din cauză că s-au săturat să audă analfabeţi la TV?
• „Am avut petreceri în incinta unor locale.” (Nelu Ploieşteanu, România TV, 17 ianuarie 2013)
Măcar la un cuvânt atât de drag lăutarilor, am fi avut pretenţia să fie rostit corect, mai ales de la un corifeu al genului.
• „Sub privirile impotente ale poliţiştilor.” (Kanal D, 19 ianuarie 2013)
Da, ştim, impotent nu se referă doar la sex, dar, tocmai în perioada asta, sună rău. Iar poliţiştii din Olt, care nu se mai săturau de sex cu colegele hărţuite, infirmă că impotenţa ar fi o afecţiune profesională. Sau poate că sunt potenţi cu subalternele şi impotenţi cu bandiţii.
• „Cel mai luxos hotel saudit din Dubai, Burj al Arab.” (România TV, 20 ianuarie 2013)
Păi, ori e saudit, ori e în Dubai (care e tot într-un stat arab, dar nu în Arabia Saudită, ci în Emiratele Arabe Unite). Afirmaţia ar fi corectă doar dacă patronatul celebrului hotel ar fi saudit, ceea ce ne îndoim. Mai degrabă este vorba despre incultura crasă a oamenilor noştri de televiziune.
• „Curs: 1 euro = 4,35 lei, 1 dolar = 4,34 lei.” (Realitatea TV, 23 ianuarie 2013)
Dacă vreun investitor ar fi luat de bun cursul afişat pe ecran în mod repetat, ori s-ar fi sinucis, în caz că ar fi mizat anterior pe euro, ori ar fi crezut că a dat lovitura, dacă ar fi mizat pe dolar. În realitate, dar nu şi la Realitatea TV, dolarul valora pe 23 ianuarie 2013 dimineaţa doar 3,26 lei, nicidecum 4,34 lei, oricum mai mult decât profesionalismul de doi bani al celor care emit enormităţi în spaţiul public.
• „Să râdeţi, să vă simteţi bine.” (Antena 3, 9 ianuarie 2013)
În loc ca limbajul specialiştilor în comunicare să influenţeze publicul, se întâmplă invers.
• „Suntem ţara cu cele mai multe televiziuni din România.” (Mircea Badea, Antena 3, 9 ianuarie 2013)
În sprinturile verbale pe care le face zilnic atât de bine, vorbitorul mai scapă şi câte o perlă pe jos. Iar noi o culegem cu aceeaşi plăcere cu care ne uităm la „În gura presei”.
• „Acolo e un centru de perfecţionare al poliţiştilor... Vinovăţiile vor apare(Dan Constantin, Antena 3, 10 ianuarie 2013)
Corect era „vor apărea” şi „a poliţiştilor”, căci despre perfecţionarea poliţiştilor era vorba, nu despre Centrul Poliţiştilor. Ideea e ca ei să se perfecţioneze, nu doar să aibă acel Centru. Poate se face şi un centru de îndreptare „al” greşelilor ziariştilor cu mare experienţă, dar şi cu mari scăpări de limbaj.
• „Jumătate din această ţară trăiesc într-o sărăcie cumplită.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 10 ianuarie 2013)
Evident că „jumătate” din populaţie înseamnă mulţi cetăţeni, dar aici ori verbul trebuia pus la plural, ori trebuia găsit un alt termen pentru ideea de mulţime, care să fie la plural (oamenii, locuitorii etc).
• „Fiecare vrea ce face.” (Constantin Dudu Ionescu, România TV, 15 ianuarie 2013)
Graba strică treaba: probabil că dl Dudu voia să spună că fiecare face ce vrea, dar a emis un panseu strâmb, care nici măcar nu e absurd, pentru că mulţi oameni fac prostii şi, dacă tot le-au făcut, le îndrăgesc.
• „Ăsta e un semn foarte prost. Ceferiştii e greu până începe.” (Ion Popescu „Meridian”, România TV, 16 ianuarie 2013)
Bine ar fi ca măcar liderii de sindicat „să începe” să se mai uite pe cărţile de gramatică din clasele mici.


Emisiunile trece, perlele rămâne (114)



Din puţul fără fund, cu telecomandă

Toţi la unison, cu mâinile curate şi vorbele murdare, despre moartea lui Sergiu Nicolaescu

• „Oamenii au venit să-şi ia la revedere pentru totdeauna de la marele regizor Sergiu Nicolaescu.” (România TV, 4 ianuarie 2013)
Până una-alta, până vom fi siguri că, după moarte, ne întâlnim cu cei deja plecaţi, să ne decidem: ori „la revedere”, ori rămas bun „pentru totdeauna”.
• „Vor bani sau avere?” (România TV, 4 ianuarie 2013)
Noi ştiam că banii sunt, şi ei, avere.
• „Îl avem la telefon pe Eugen Nicolaescu... Graba a lămurit-o sora lui Eugen Nicolaescu.” (Antena 3, 9 ianuarie 2013)
Emoţionată, moderatoarea emisiunii a făcut o fixaţie pentru un nume greşit (nu era deloc în cauză ministrul Sănătăţii, liberalul Eugen Nicolăescu). În primul caz, era vorba despre actorul Eugen Cristea, care se afla la telefon, iar în al doilea caz, era vorba despre regretatul regizor, Sergiu Nicolaescu, a cărui soră, Iolanda, spusese de ce incinerarea fratelui său s-a făcut atât de repede.
• „Nu sunt nimeni de vină.” (Iolanda Nicolaescu, România TV, 4 ianuarie 2013)
Corect era „nu e nimeni de vină”, adică la singular.
• „Apar controverse despre copiii legitimi şi ilegitimi al lui Sergiu Nicolaescu.” (România TV, 7 ianuarie 2013)
Două gafe în doar câteva cuvinte: 1) Sergiu Nicolaescu nu a avut, pe durata vieţii, copii pe care să îi cunoască sau să îi recunoască, deci este absurd termenul „legitimi”; 2) se poate vorbi, cel mult, despre posibili copii „nelegitimi”, dar în niciun caz „ilegitimi”, termen nepotrivit contextului.
• „Nimeni n-are voie să facă aşa ceva. Sergiu Nicolaescu era proprietatea mea, a dumneavoastră, a lui dânsul.. Lumea stau ca proştii aicea... Ruşine au strigat toţi la unison.” (România TV, 5 ianuarie 2013)
Cuvintele, adevărate perle de cultură şi educaţie, sunt culese dintre nenumăratele formule de ocară ale mulţimii adunate în faţa crematoriului să protesteze că marele regizor este incinerat, din dorinţa sa şi a familiei. Vorba jurnalistului Victor Ciutacu, chiar dacă Sergiu Nicolaescu nu ar fi precizat însuşi asta, familia era îndreptăţită să decidă ce se întâmplă cu trupul răposatului: „Dacă familia vrea, poate să-l şi detoneze.” „Tare, dar dură”, oricum memorabilă, exprimarea domnului Ciutacu!

Emisiunile trece, perlele rămâne (113)



Din puţul fără fund, cu telecomandă

Unanimitatea totală a forţelor de putere

• „Unanimitate totală.” (Adriana Săftoiu, România TV, 29 decembrie 2012)
Cum ar fi unanimitatea parţială? Mai tare sau mai slabă decât ceva parţial 100%?
• „Nu se poate rezolva problemele Revoluţiei.” (Sergiu Nicolaescu, România TV, 22 decembrie 2012)
Cu atât mai mult nu se mai „pot” rezolva acum, după ce marele regizor şi revoluţionar s-a stins.
• „Nu se mai găsesc niciun loc de parcare.” (Pro TV, 22 decembrie 2012) • „Se vor mări şi numărul de comisii.” (România TV, 24 decembrie 2012)
Mai rare, aceste dezacorduri sunt cu atât mai amuzante, cu cât nu pun un verb la singular pentru un subiect la plural, ci invers. Orice mitocan din popor (sau din topor) spune „oamenii greşeşte”, dar numai preţioşii semidocţi din mass-media spun „lumea greşesc”.
• „Eram într-o casă destul de răpănoasă.” (Alin Oprea, Kanal D, 25 decembrie 2012)
De obicei, casele sunt „dărăpănate”, dar muzicianul s-a încurcat, probabil, şi ne-a creat imaginea unei case „râioase” (rapănul = un fel de râie) sau cu un strat consistent de jeg pe piele (ce lux, lambriul din piele!), ceea ce e greu de găsit, trebuie să recunoaştem, chiar şi în România.
• „Cornelia şi Lupu Rednic, v-am dat în vileag divulgând secrete neştiute din vieţile voastre.” (Mihai Morar, Antena 2, 25 decembrie 2012)
Mai întâi, realizatorul „dă în vileag divulgând”, iar apoi vorbeşte despre „secrete neştiute”. Păi tocmai de-aia sunt secrete, fiindcă nu le ştim! La beteală şi la globuri te poţi uita, dar, la această salbă de pleonasme concentrate, ba!
• „Noi d-abi ducem traiul.” (Dan Diaconescu, OTV, 25 decembrie 2012)
Olteanul – tot oltean, şi-n Rolls, şi pe micul ecran! „De-abia” ce ne iluzionarăm că OTV-ul se mai liniştii după alegerile parlamentare, şi uite că nu fu aşa.
• „Mai sănătoase erau burgăruri.” (Antena 3, 26 decembrie 2012)
Şi mai sănătoşi erau nişte „hoţi dogi”, ca adaos la „chifteli” şi „colivi”, toate puse în „sacoşi” de „nuieli”.
• „Din tot ce-am promis, vom face tot.” (Marius Nicoară, Realitatea TV, 7 iunie 2012)
Asta da declaraţie a candidatului la primăria Clujului. Păcat că nu i-a folosit şi tot Boc a câştigat.
• „Să oprească într-o manieră de-aşa fel, încât să nu oprească traficul rutier.” (Cosmin Tătuc, Realitatea TV, 22 decembrie 2012)
Comisarul şef de la direcţia Rutieră ne-a băgat în ceaţă mai rău decât vaporii de apă, pe valea Mureşului, toamna, printr-un pleonasm (manieră = fel) şi printr-o absurditate caragialescă: să oprească traficul fără să-l oprească.
• „Adică cam în urmă cu două săptămâni.” (România TV, 25 decembrie 2012)
Ce făcurăţi în urmă cu două săptămâni? Poate vă trebuie ceva laxative, ca să eliminaţi mai uşor aceste cacofonii.
• „M-am bucurat enorm de mult... O să şi reiau în ianuarie din nou.” (Dan Puric, România TV, 25 decembrie 2012)
Excelent vorbitor de cele mai multe ori, marele artist - fost mim, dedat la vorbire-n conferinţe, în ultimii ani, mai scapă, din când în când, şi câte o pereche de pleonasme. Dar nu ne supărăm, căci ne place să-l ascultăm.
• „Sunt probleme cu macazele.” (Antena 3, 19 decembrie 2012)
Înseamnă cu nu sunt probleme cu macazurile. Măcar atât.
• „Nu mi-a fost teamă, dar mi-e frică de aceasta.” (Antena 3, 19 decembrie 2012)
Preotul beat care a scos pe gură această nestemată a contradicţiei în termeni a reuşit să ne încurce într-o mare problemă existenţială: cum să nu-ţi fie teamă, exact când ţi-e frică?
• „Nu e o bătălie pe forţe de putere.” (Cristina Şincai, România TV, 21 decembrie 2012)
Alo! RTV-ul? Transmiteţi-i doamnei Şincai că termenii „forţă” şi „putere” înseamnă acelaşi lucru şi că, dacă îi pune alături, fapta se cheamă pleonasm şi, din fericire pentru dânsa, nu se pedepseşte prin lege.
• „Un tip de organizare al societăţii trebuie să se înceteze astăzi... Măsurile de asigurare a siguranţei.” (Victor Ponta, România TV, 21 decembrie 2012)
Guvernarea absoarbe atât de multă energie, încât, din vorbirea primului-ministru, scapă în libertate dezacorduri în gen, pronume parazitare şi tautologii, care se strecoară pe sub gard, direct în mass-media.
• „Sediul Facultăţii de Medicină a fost impotecat.” (România TV, 22 decembrie 2012)
Acum, noi ce să credem? Că e vorba despre „ipotecare” sau despre „impotenţă”?
• „Va fi focuri de artificii.” (Dorin Chioţea, Realitatea TV, 29 decembrie 2012)
Şi „a” fost din plin de toate, la Revelionul Carnaval din Parcul IOR (Cuza) din Bucureşti.
• „Dar, totuşi, istoria ultimilor ani ne-au arătat derapaje.” (Ecaterina Andronescu, România TV, 29 decembrie 2012)
Istoria, fiind compusă din epoci şi ani, „au arătat” şi derapajele. Logic. Nu şi gramatical.
• „S-a întors din nou la casa tatălui victimei.” (Antena 3, 6 ianuarie 2013)
Pleonasm deja tradiţional, că ne-am şi plictisit semnalându-l.
• „Sejur în Republica Dominică.” (pe ecran, România TV, 6 ianuarie 2013)
Am consultat listele de la ONU, am sunat la Adrian Mutu să-l întrebăm de ţara soţiei (nu ne-a răspuns) şi am găsit doar Republica „Dominicană”. Dar poate că ştie RTV ceva ce noi încă nu ştim. Lista cu ţări rămâne deschisă.
• „Eugen Cristea, ai reuşit să împlineşti ce-mi doream cu rubricuţa asta.” (Alexandra Velniciuc, TVR2, 5 ianuarie 2013)
Atenţie, se cântă! Atenţie, se gafează! Atenţie, pericol de ligamente fesiere (cu+ru)!
• „Vom vedea şi ce alte tăieri se va face.” (Antena 3, 8 ianuarie 2013) • „Suntem în ţara în care violurile în grup duce la căsătorie.” (Dan Constantin, Antena 3, 8 ianuarie 2013)
Intelectuali fini, vorbitorii de la TV nu se mai încurcă să mai facă şi acordul între subiect şi predicat, mai ales când e vorba despre chestiuni grave, cum sunt tăierile din buget şi violurile în grup.
• „Oameni care, dacă îi găseai, cereau un salariu ceva de speriat.” (Moise Guran, TVR1, 8 ianuarie 2013)
Formularea, aparent corectă, este un soi de anacolut, adică o schimbare a construcţiei gramaticale din mers, care face imposibilă o corectură izbăvitoare, dar şi liniştea urechilor noastre. Simţim nevoia prepoziţiei „pe” lângă pronumele relativ „care”, dar nici nu avem cum s-o introducem cu forţa, că sună şi mai rău. Aşa că mai bine ar fi fost ca fraza să fie gândită altfel, de la început.
• „Extract de sevă economică, ca să mă exprim aşa.” (Ilie Şerbănescu, Antena 3, 2 ianuarie 2013)
Când e să te urmărească o cacofonie, „cacofonezi”, până la urmă, orice ai face, chiar şi prin expresii parazitare-clişeu, de tipul „ca să mă exprim aşa”.
• „Mediile se vor situa cam între 4 şi 10 grade Celsius.” (Gabriela Băncilă, România TV, 7 ianuarie 2013)
Pleonasm tipic: dacă e „cam”, nu mai au rost „între”, „circa”, „vreo”, „în jur de”, „aproximativ”.
• „Aş vrea să clarific foarte clar.” (Emil Boc, România TV, 7 ianuarie 2013)
Exact asta vrem şi noi de la fostul premier, redevenit primar al Clujului: să clarifice „clar” cum a guvernat, că, până acum, a clarificat „confuz” sau deloc.
• „A trebuit să preiau frânele familiei.” (Daniela Gyorfy, România TV, 28 decembrie 2012)
Nu cumva era mai bine spus „frâie”, în loc de „frâne”?
• „Nu trebuie să intre peste case în oameni.” (Eugen Kelemen, România TV, 30 decembrie 2012)
În grabă, prepoziţiile fac permutări amuzante.